Ştiaţi că… Cornul narvalului este de fapt un dinte?

0
264

narvalPrimii europeni care au văzut narvali erau convinşi că acesta are un corn, dar în realitate, e un dinte. Este un canin specializat, (caninul stâng superior), care poate atinge 2-3 metri lungime. Uriaşul dinte are o formă spiralată şi poate cântări chiar 10 kilograme în cazul masculilor adulţi. Caninul drept rămâne de obicei prins în maxilar şi nu creşte deloc. Totuşi, cam unul din 500 masculi prezintă doi canini care cresc şi ating lungimi similare. Femelele au dinţi asemănători, atingând dimensiuni infime comparativ cu cei ai masculilor. Cercetătorii nu au căzut cu toţii de acord asupra rolului ciudatului dinte. Majoritatea cred că „fildeşul” narvalului este un caracter sexual secundar masculin, asemănător cu coama leului, coada păunului mascul sau cu coarnele şi colţii masculilor altor specii de animale. Narvalii au fost văzuţi rareori folosindu-şi dintele în luptă sau la spargerea stratului de gheaţă care acoperă apele habitatului în care trăiesc. Narvalii sunt nişte vieţuitoare marine deosebit de interesante. Este singurul reprezentant al familiei sale iar ruda cea mai apropiată (deşi dintr-o altă familie) este balena albă. Sunt cetacee de talie mică. Masculii atingând maximum 5 metri lungime şi o greutate de 1.500-1.800 kilograme iar femelele nu depăşesc o tonă şi nici lungimea de 4 metri. Deşi femelele sunt mai mici, ambele sexe au o culoare asemănătoare. Culoarea lor este de un gri-alburiu murdar cu pete negricioase iar puii se nasc complet închişi la culoare. Narvalii se maturizează sexual la vârsta de 6-9 ani, iar femelele dau naştere unui pui la fiecare trei ani. Gestaţia durează 14 luni iar puii sunt aduşi pe lume primăvara, în lunile aprilie-mai, deoarece atunci părinţii au hrană îndestulată. Aceştia se hrănesc cu peşti, creveţi şi caracatiţe. Narvalii migrează urmând rute prestabilite, preferând să-şi petreacă vara în zone cu ape nu prea adânci. Iarna, în schimb, aleg ape adânci, acoperite parţial de stratul de gheaţă. În perioada lor de iernare, narvalii fac cele mai extreme scufundări în ocean, coborând până la cel puţin 800 metri de circa 15 ori în intervalul unei zile. Sunt mamifere prietenoase, care trăiesc în grupuri de 5-10 exemplare. Astăzi, narvalii trăiesc în apele arctice, în cele care scaldă nordul Rusiei, Canadei şi Groenlandei. Cercetătorii estimează că mai supravieţuiesc aproximativ 75.000 de exemplare, majoritatea în apele din jurul fiordurilor din nordul Canadei şi vestul Groenlandei.

Sunt multe poveşti şi mituri despre narvali, dar una singură este prezentă în sânul tuturor comunităţilor locale:Se pare că, pe vremuri, narvalii nu aveau dintele uriaş. Într-o bună zi, o femeie mânată de foame şi-a legat funia harponului în jurul mijlocului şi a purces în caiac pe apele îngheţate la vânătoare. După ce a reuşit să înfigă harponul în trupul unui narval mare, femeia a început o luptă fără sorţi de izbândă cu puternicul cetaceu. Într-un final, narvalul a câştigat înfruntarea şi a plonjat în adâncuri, trăgând femeia după el. Atunci, femeia s-a transformat la rândul ei într-un narval, iar părul său împletit s-a transformat într-un corn lung. De atunci ar avea toţi narvalii colţul lor atât de caracteristic.”

Astăzi, cei care au privilegiul să vadă un narval în mediul său natural nu-l vor uita niciodată, deoarece narvalul rămâne o făptură a mărilor nordice pentru a cărei supravieţuire merită făcute eforturi.

Mădălina M.

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ