Smerita cugetare

0
67

cugetareLa temelia „fabricii de gânduri bune” trebuie să zidim smerita cugetare. Pentru că nu poţi să fabrici în mintea ta gânduri bune şi nici să transformi gândurile rele în gânduri bune dacă eşti iubitor de sine.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe ne spun că cea mai bună dintre virtuţi este smerita cugetare. „Smerita cugetare este o bogăţie negrăită, este numirea lui Dumnezeu şi darul Lui. Smerita cugetare este „un har fără de nume al sufletului”, având nume doar pentru cei care au gustat experienţa ei. Iar pe cei în care se sălăşluieşte această virtute prin pocăinţă curată, însoţită de rugăciune şi înfrânare, îi face îndată slobozi de robia patimilor şi le dăruieşte puterilor sufleteşti pace. Smerita cugetare curăţeşte inima cu lacrimile duhovniceşti şi o umple de pace prin venirea Duhului Sfânt.

„Smerita cugetare este uitarea deplină a faptelor bune pe care le-am făcut, cunoştinţa pe care o are mintea despre slăbiciunea ei, a se socoti creştinul sub toată creaţia dumnezeiască, a dezlega cel dintâi mânia în necazurile şt supărările pe care le avem cu semenul nostru, cunoaşterea Harului şi milei lui Dumnezeu, simţirea sufletului zdrobit şt tăgăduirea voii proprii.

„Cuvintele celor care se află într-o astfel de stare se umplu de limpezimea cunoştinţei de Dumnezeu şi ei ajung la vederea tainelor împărăţiei lui Dumnezeu şi a raţiunilor zidirii. Dar pe măsură ce pătrund în adâncurile Duhului Sfânt, străbat şi-n adâncul smeritei cugetări, iar din aceasta le creşte cunoştinţa măsurilor proprii. Cunosc, astfel, neputinţele firii omeneşti şi li se înmulţeşte dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele”.

Sfântul Apostol Pavel ne spune: Fiţi într-acelaşi gând unii pentru alţii; nu vă gândiţi la cele de slavă, ci spre cele smerite aplecaţi-vă. Nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi (Romani 12, 16). Iar Cuviosul Siluan Athonitul ne învaţă: „Iată calea cea scurtă şi uşoară pentru mântuire: fii ascultător, înfrânat, nu osândi, păzeşte-ţi mintea şi inima de gândurile rele şi gândeşte-te că toţi oamenii sunt mai buni decât tine şi Domnul îi iubeşte. Şi pentru acest gând smerit, Harul Duhului Sfânt va fi întru tine şi vei zice: «Milostiv este Domnul»”.

Iar atunci când ne vom smeri, cerând de la Dumnezeu lucruri mai prejos de vrednicia noastră, vom primi fără îndoială lucruri mai presus de ea, după cum tâlharul pe cruce a cerut pomenirea şi a moştenit Raiul (Luca 23, 42).

Dacă nu ne vom smeri de bunăvoie, Dumnezeu va îngădui oamenilor şi diavolilor să ne smerească fără de voie.

În Patericul Egiptean găsim învăţături pentru a ne smeri: “Zis-a un bătrân: obişnuieşte-ţi inima câte puţin să zică către fiecare din fraţi: acesta mă întrece în râvna pentru Dumnezeu. Şi iarăşi: acesta este mai osârduitor decât mine. Astfel ajungi să fii dedesubtul tuturor şi locuieşte în tine Duhul lui Dumnezeu.

Iar de vei defăima vreun om, se îndepărtează darul lui Dumnezeu de la tine şi te dă întinãciunilor trupeşti şi ţi se împietreşte inima şi nicio umilinţă nu se află în tine” .

„Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând:

– Mă văd pe mine că aducerea-aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui bătrânul:

-Nu este mare lucru să fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este să te vezi pe tine sub toată zidirea. Că aceasta împreună cu osteneala trupească, povăţuieşte la chipul smeritei cugetări, (adică cum să fie omul smerit)”.

Gândurile bune in viata creştinului ortodox, viaţa ca o prăznuire duhovniceasca, Părintele Daniel de la Rarău

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ