Sinuciderea nu este scurtarea suferinț‏ei

0
17


Sinuciderea nu este scurtarea suferinț‏ei, ci prelungirea ei.

Albina care fuge dintr-un stup în altul ajunge să fie dispre‏țuită și într-unul, și în celălalt; dispreț‏uită în stupul de unde a fugit și dispreț‏uită în stupul unde a fugit.

Sinuciderea este încercarea de a fugi din această împărăț‏ie a vie‏ii. Însă pe un dezertor nici o împărăț‏ie nu-l primește cu braț‏ele deschise. Uciderea este o lovitură piezișă dată vieț‏ii; sinuciderea este o lovitură făț‏ișă dată vieiții.

Uciderea arată în parte un dispreț‏ al vieț‏ii; sinuciderea arată dispreț‏ul cel mai de pe urmă și deplin al vieț‏ii.

Uciderea este atac asupra omului ca om; sinuciderea este un atac asupra vieț‏ii ca viaț‏ă.

Uciderea, în sine, este un fel de sinucidere, deoarece via‏ța ta și viaț‏a aproapelui tău este viaț‏ă. Dar, prin ucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieț‏ii care se poate apăra de tine; pe când, prin sinucidere, tu vrei să ucizi o par­te a vieț‏ii care nu se poate apăra de tine.

Iată, viaț‏a din aproapele tău se poate apăra de tine, însă viaț‏a din tine este cu desăvârșire lipsită de apărare înaintea ta. Iar uciderea celui ce nu se poate apăra atrage după sine pedepse și munci în toate împărăț‏iile vieț‏ii.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009