Sinceritatea este oglinda sufletului nostru

0
15601

,,Adevărul şi Iubirea aduc în mod armonios în sufletul omului harul, mila şi pacea Lui Dumnezeu. Dragostea se bucură de Adevăr iar ele sunt Hristos, cântecul şi bucuria vieţii noastre.’’ (Preot Petru Munteanu)

adevarulSinceritatea şi adevărul sunt vitale în relaţiile umane şi în relaţia cu Dumnezeu, fiindcă sinceritatea este lumina faptelor noastre, este temelia vieţii spirituale, fiindcă adevărul este ceea ce ne uneşte pe noi oamenii şi  ne face unici, este o lumină care străluceşte peste veacuri, este o rază de soare divină, este ochiul raţiunii, fără adevăr omul este orb, fiindcă aşa cum spunea Ion Ghica: ,,numai adevărul este etern şi inalterabil’’, fiindcă adevărul şi sinceritatea sunt: iubire, lumină, viaţă, frumos, modestie, simplitate, smerenie, puritate, milă, bunătate, cinste, onestitate, autenticitate, discernământ înţelepciune, încredere, loialitate, curaj, cunoaştere pură, libertate, pace, har, bucurie, fericire,  prietenie, omenie, fiindcă Adevărul relevat este mântuitor şi se descoperă în persoana Lui Iisus Hristos şi în învăţăturile Evangheliei Sale: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa’’ (Ioan, 14, 6). „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre Adevăr. Oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 13:37).  Dumnezeu, care este Adevărul cel veşnic şi neschimbat, doreşte ca şi noi să iubim întotdeauna adevărul, să fim sinceri, să urâm minciuna, fiindcă şi El o urăşte şi o condamnă, iubirea de adevăr se întemeiază aşadar pe credinţa şi iubirea sinceră şi curată faţă de Dumnezeu.

Sinceritatea înseamnă, gânduri şi fapte care să te reprezinte în totalitate, prin sinceritate om şi adevăr se întâlnesc. A fi sincer înseamnă în primul rând să fii cine ești cu adevărat, nu cine crezi că ești sau cred cei din jur că ai fi. Un om sincer este  un om care nu doreşte să pară mai bun decât este în ochii celor din jurul său, care se decoperă cu bune şi cu rele, care conştientizează că nu este perfect, că pe lângă calităţi are şi multe defecte, care se lasă citit ca o carte deschisă şi cu pagini curate şi cu pagini murdare şi cu poveşti frumoase şi cu poveşti mai puţin frumoase şi plăcute. Un om sincer recunoaşte când greşeşte, nu dă vina pe nimeni pentru acestea şi le asumă şi nu vrea să găsească ţapi ispăşitori pentru ele. Unui om sincer îi porţi ierta cu uşurinţă toate greşelile. Sinceritatea unui om te dezarmează, sinceritatea unui om te face să-l iubeşti, sinceritatea unui om te face să mai crezi în adevărata prietenie.

Omul sincer îşi conştientizează neputinţa sa în fata păcatului, conştientizează păcătoşenia sa, conştientizează că fără Dumnezeu alături, fără Dumnezeu sprijin şi ajutor, fără Dumnezeu în inimă şi întreaga sa fiinţa, fără Dumnezeu Prieten şi Tovarăş pe drumul vieţii nu poate face nimic bun, nu poate învinge patimile sale, neputinţele sale, nu poate să îşi împlinească visele, obiectivele şi scopurile existenţei sale, nu poate să găsească singur drumul spre Acasă, nu poate reuşi singur să se învrednicească de Împărăţia Lui Dumnezeu în inima sa şi de viaţa veşnică. Omul sincer recunoscându-şi neputinţa se smereşte din toată inima sa şi cere iubire, milă, iertare, purtare de grijă, ca un copil neajutorat, Tatălui Său iubitor din cer. Fără ajutorul Bunului Dumnezeu nu reuşim să păzim poruncile Sale, fără ajutorul Bunului Dumnezeu nu avem nicio putere, nicio şansă de a învinge răul atât din noi, cât şi din afara noastră. Doar când Bunul Dumnezeu se milostiveşte de noi şi ne cercetează cu iubirea Sa de oameni, putem pune început bun în vieţile noastre, putem săvârşi binele şi învinge răul, putem iubi adevărul şi nu minciuna, putem fi sinceri şi nu plini de falsitate şi viclenie. Cine crede altceva, acela este un om mândru, un om mincinos, un om  care nu are inima smerită, sinceră şi curată.

Ca să discutăm despre sinceritate trebuie neapărat să discutăm despre minciună, neadevăr şi viclenie, păcate care sunt dezbătute pe larg de toţi Sfinţii Părinţi care ne învaţă ce este minciuna, de câte feluri este şi când avem voie să minţim. ,,Există doar un singur caz în care avem voie şi acela este atunci când prin minciuna noastră salvăm un suflet păcătos de la rătăcire şi pierzanie. Atât. Exemplu: un sfânt părinte s-a pomenit într-o zi cu un hoţ care se închina la idoli care fugea din cetate fiind urmărit să fie prins. Cuviosul l-a luat în chilia sa, l-a ascuns şi l-a salvat de urmăritori, spunându-le că nu l-a văzut. Apoi l-a ţinut cu el o vreme şi l-a învăţat ce este credinţa în Dumnezeu şi astfel prin minciuna de la început i-a salvat sufletul său de la moarte.’’ (doxologia.ro)

O vorbă înţeleaptă spune că pe calea cea bună se poate întoarce orice păcătos numai cei mincinoşi nu. Un om mincinos nu se poate întoarce pe calea cea bună, fiindcă pentru a te întoarce pe calea cea bună trebuie să începi cu o spovedanie curată, sinceră, fără ascunzişuri, fără ocolişuri, nu poţi începe cu o spovedanie în care îşi are loc minciuna, trebuie să îi spui sincer Bunului Dumnezeu că îţi pare rău de greşelile făcute, trebuie să îi spui sincer că îl iubeşti şi că vrei să vină în inima şi viaţa ta, îi spui sincer că îţi pare rău de tot ce ai făcut rău şi urât până în acel moment. Nu poţi să-l păcăleşti pe Bunul Dumnezeu, aşa cum păcăleşti oamenii din viaţa ta folosind măşti potrivite diferitelor roluri pe care vrei să le interpretezi. Unii oameni poate nu reuşesc să-ţi recunoască minciunile, poate că reuşeşti să fii un actor desăvârşit, dar la Bunul Dumnezeu toate ne sunt cunoscute, nimic nu poate fi ascuns. Şi cum să iubească Dumnezeu un om care se joacă cu vieţile altor oameni, minţindu-i că-i iubeşte, minţindu-i că le doreşte binele, sau pe un om care îi spune: Te iubesc Doamne, dar minte când spune acest lucru, faptele sale vădind cu totul altceva, vădind că iubeşte pe cel potrivnic mai mult, şi nu pe El?

Într-o inimă mincinoasă nu are cum să sălăşluiască harul Duhului Sfânt, acesta se sălăşluieşte într-o inimă curată şi smerită, într-o inimă spălată de lacrimile sincerităţii datorate recunoaşterii neputinţelor tale. Sfântul Nicolae Velimirovici a spus că: ,,De Dumnezeu nu ne îndepărtează adevărul, ci minciuna şi numai minciuna. A spune că adevărul ne îndepărtează de Dumnezeu este totuna cu a spune că Dumnezeu ne îndepărtează de Dumnezeu. Gândurile mincinoase şi cuvintele mincinoase, simţurile mincinoase şi faptele mincinoase fac mulţimea minciunilor care ne duc la nefiinţă, la înşelare şi la tăgăduirea lui Dumnezeu. De pe această cale, de la această răspântie de drumuri, nu poate fi întoarcere, fără cumplit cutremur în viaţa omului; atunci omul cade orbit la pământ ca şi Saul, iar Dumnezeu îl ridică din praf şi neputinţei îi deschide ochii şi-i arată calea pe care se poate întoarce.’’

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim întotdeauna sinceri şi curaţi cu inima, fiindcă Bunul Dumnezeu aceasta doreşte de la noi, o inimă sinceră şi curată, doreşte să iubim sincer şi curat pe El şi pe semeni. Un om sincer iubeşte cu toată puterea sa adevărul care este lumina harului lui Dumnezeu, iubeşte dreptatea, urăşte din tot sufletul minciuna, viclenia, falsitatea, omul sincer încearcă să se apropie de desăvârşire, încearcă să îşi ducă viaţa într-un mod plăcut Bunului Dumnezeu după chipul şi asemănarea Căruia a fost creat, încearcă să se asemene cât de mult poate cu Creatorul său, cu Dumnezeul sau care e Adevărul întruchipat. Omul sincer nu îşi ascunde iubirea nici de Dumnezeu nici de semeni. Omul care iubeşte adevărul are curaj să îl mărturisească pe Bunul Dumnezeu fără frică că acest lucru îi va aduce ironia celor din jur, fără teama că va fi etichetat în vreun fel oarecare de cei care nu îi înţeleg iubirea această puternică şi sinceră faţă de Dumnezeu. Omul care iubeşte adevărul luptă fără frică cu duşmanii ortodoxiei, cu duşmanii credinţei sale strămoşeşti cu cei care vor să se abată de la Adevărul Sfintei Scripturi. Părintele Teofil Părăian a spus că: ,,Unde-i sinceritate, acolo-i darul lui Dumnezeu.’’ Dacă eşti sincer iţi vorbeşte Dumnezeu prin omul acela de la care aştepţi cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Hristos are nevoie de o inimă curată ca să se descopere, atât cât poate omul să înţeleagă din ceea ce este Mântuitorul, aşa încât cel dintâi lucru pe care trebuie să-l facem este să insistăm pentru curăţia inimii. Omul sincer de asemenea nu se ruşinează să arate iubirea sa, şi copiilor,  tovarăşului de viaţă, rudelor, colegilor, prietenilor, străinilor, nu se ruşinează să îşi arate uneori şi vulnerabilitatea în faţa unei iubiri neîmpărtăşite. Omul care iubeşte sincer, necondiţionat se sacrifică aproape întotdeauna pe altarul iubirii, uneori doar dăruind iubirea, neprimind nimic în schimb. 

oglindaOmul care iubeşte Adevărul este un om fericit, este un om care iubeşte pe Dumnezeu şi semeni, este  un om care iubeşte viaţa şi o consideră ,,dar de la Dumnezeu, cel mai minunat cântec’’ fiindcă ,,Iubirea trăieşte prin Adevăr şi Adevărul trăieşte prin melodia Iubirii…. în viaţa ,,cântec cu Hristos’’ descoperim că Adevărul nu poate trăi într-un suflet în care nu este Iubirea, fiindcă Iubirea este viaţa Adevărului şi Adevărul stă în inima Iubirii.’’ (Preot Petru Munteanu)

Un om sincer este un om pe faţa căruia poţi privi ca într-o oglindă sufletul său, îi poţi vedea în ochi orice trăire, este un om crare nu încearcă să pară fericit atunci când sufletul lui plânge din cauza unei tristeţi, a  unei deziluzii, a unei pierderi, a unei dureri, care îşi lasă lacrimile să-i curgă şiroaie pe obraz, când simte că nu mai poate merge singur pe drumul vieţii, când simte că a obosit sub greutatea poverilor sale, când simte că fără ajutor din partea unui semen şi a Bunului Dumnezeu nu mai poate merge înainte pe drumul vieţii, nu mai poate să îşi care în spinare crucea spirituală care i se pare atât de grea parcă ar fi de plumb. Un om sincer nu îşi ascunde neputinţa, un om sincer nu se ruşinează să strige după ajutor, nu se ruşinează să fie văzut îngenuncheat şi slab în faţa greutăţilor vieţii, nu se ruşinează să ceară un sfat de la cineva mai înţelept ca el..

Un om sincer este un om pe faţa căruia vezi  însă şi bucuria pe care o are în suflet, când se simte iubit, când se simte acceptat şi cu bune şi cu rele, care se bucură pentru orice lucru simplu, care se bucură să meargă cu picioarele goale prin iarba mângâiată de rouă cristalină, care se bucură când primeşte în dar un zâmbet o îmbrăţişare sinceră, care dăruieşte la rândul lui, celor din jur zâmbete şi îmbrăţişări sincere, care dăruieşte celor din jur iubirea lui sinceră, necondiţionată.

Omul sincer este un om cu pace în suflet un om care nu se teme că i se vor descoperi unele minciuni, unele vicleşuguri, este un om care nu are nimic urât de ascuns este un om care are conştiinţa curată care poate pune liniştit capul pe pernă, fiindcă ştie că prin faptele sale nu a pricinuit niciun rău nimănui. ”Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii”. (Honore Balzac)

Omul sincer mulţumeşte Bunului Dumnezeu din toată inima sa pentru talanţii cu care a fost înzestrat, mulţumeşte din inimă celor care l-au ajutat când a avut nevoie de sprijin, mulţumirea lui e sinceră şi curată şi nu de formă şi nu va uita niciodată binele făcut, va răsplăti la rândul lui acest ajutor când i se va cere sprijin, omul sincer nu este un om linguşitor care să laude pe cineva pentru a intra în graţiile lui, omul sincer dacă nu crede în ceea ce spune se abţine să se comporte altfel de cum gândeşte şi simte.

Un om sincer îţi poate fi cel mai bun prieten, pentru că în ochii lui te vezi exact aşa cum eşti, pentru că acesta niciodată nu te va minţi frumos pentru a-ţi hrăni mândria ta, îţi va spune sincer ce apreciază la tine şi ce nu-i place la tine şi va şti să îţi arate defectele fără să te jignească, fără să te umilească, fără să te facă să te simţi prost, ci astfel de prieten te ajută să te cunoşti mai bine, te ajută să vrei să îţi îndrepţi greşelile, te ajută să te simţi iubit cu adevărat, pentru că un astfel de prieten te acceptă exact aşa cum eşti şi cu plusuri şi cu minusuri. Un astfel de prieten este un om care întotdeauna se roagă Bunului Dumnezeu să îl lumineze mereu cum să procedeze atunci când vrea să te atenţioneze că eşti pe un drum greşit şi şă conştientizezi că îţi vrea binele şi nu răul. Cuviosul Paisie Aghiorîtul spunea că: ,,Lumea merge urât astăzi, pentru că toţi spun mari „adevăruri”, care însă nu corespund cu realitatea. Cuvintele dulci şi marile adevăruri au valoare atunci când ies din guri adevărate şi prind rădăcină numai în oamenii binevoitori şi în cei cei care au minte curată…. adevărul  este  adevăr, dar  dacă  vreodată  spui  adevărul fără discernământ, acesta nu mai este adevăr…. Cel ce are mult discernământ, are dragoste nobilă, jertfire de sine şi smerenie, şi chiar adevărul cel amar îl spune cu multă simplitate şi îl îndulceşte cu bunătatea sa, folosind astfel foarte eficace prin cuvintele sale dulci, precum medicamentele amare folosesc mai mult decât siropurile dulci.’’

Un prieten sincer se va bucura împreună cu tine în momentele fericite ale vieţii tale, se va bucura de împlinirile şi succesele tale şi va plânge împreună cu tine atunci când viaţa îţi mai dă câte o palmă, ca să mai înveţi unele lecţii. Un om sincer îşi va împlini promisiunile faţă de tine, niciodată nu te va lăsa baltă atunci când te-a asigurat că îţi va fi alături. Îţi va spune sincer cât poate să stea alături de tine, cât poate să sacrifice din timpul său, cât poate să fie dispus să dăruiască, un prieten sincer va impune anumite reguli în relaţia de prietenie, va spune de la început ce poate să tolereze şi ce nu poate, ce aşteaptă şi ce nu aşteaptă de la prietenia sa cu tine. Omul sincer va oferi încredere, respect, iubire, fidelitate, loialitate, şi va dori ca măcar încrederea şi respectul să fie reciproce.

De unde ştii că un prieten este sincer? De unde ştii că nu este un actor înnăscut? Pur şi simplu îţi dai seama de sinceritatea sau falsitatea sa, fiindcă oricât de talentat ar fi un om de a purta diferite măşti pe chipul său, pentru a juca diferite roluri care să inducă în eroare pe cei din jurul lui, adevăratul lui caracter tot va fi descoperit la un moment dat. Nimeni nu poate fi un actor perfect, care să învingă adevărul, şi ochii lui care sunt oglinda sufletului îl vor vădi când minte. Limbajul non-verbal îl va da odată şi odată de gol. Eu simt când un om este nesincer, fiindcă sufletul meu nu se bucură în prezenţa acelui om, fiindcă primesc un semnal de alarmă din partea inimii că acel om e fals, fiindcă mă plictisesc repede în prezenţa lui, mă simt ca un arici gata să îşi scoată ţepii pentru a se proteja de viclenie şi falsitate, de ipocrizie şi minciună. Simt că nu e om sincer, fiindcă în preajma lui sunt şi eu tentată să îmi aştern pe faţă şi în suflet măşti care să nu mă lase să îmi fie descoperite neputinţele, să nu îmi fie descoperite lipsurile, fiindcă m-ar face să mă simt privită de undeva de la o înălţime mare de tot, m-ar face să mă simt un om neînsemnat, fără nicio valoare, care m-ar face să nu mă mai simt bine în pielea mea.

Trebuie să admirăm curajul unui om de a fi sincer într-o lume în care falsitatea, minciuna, viclenia  sunt la ele acasă.  Ca să fii sincer trebuie să ai curajul să lupţi pentru ca adevărul să învingă întotdeauna, chiar dacă ai de înfruntat multe greutăţi,  chiar dacă îţi faci mulţi duşmani şi chiar dacă îţi pricinuieşti mult rău ţie însăţi/ însuţi. Ca să rămâi sincer trebuie să lupţi din răsputeri cu minciuna care acaparează tot mai mult sufletele oamenilor din jurul tău. Trebuie să ai curaj să rămâi congruient cu tine însuţi, să ai curaj să arunci orice mască de pe chipul şi din sufletul tău, deşi eşti tentat să devii actor ce joacă roluri de falsitate şi viclenie cu un mare talent,  să ai curajul să împlineşti ceea ce ai făgăduit, să ai curajul să te descoperi aşa cum eşti cu bune şi cu rele, să ai curaj să îţi doreşti să fii din nou copil, copil cu inima sinceră şi nevinovată. Un om sincer este un om sensibil, un om cu suflet de copil, fiindcă copiii sunt sinceri, fără viclenie în suflet, au sufletul pur şi curat. Şi Bunul Dumnezeu iubeşte oamenii sinceri, fiindcă tare îi sunt urâcioase minciuna şi viclenia. Omul sincer preferă să fie ironizat, vorbit pe la spate decât să-şi încalce principiul în care crede şi după care se ghidează în viaţă, cel de a iubi întotdeauna adevărul şi de a fi de partea acestuia mereu.

Un om sincer se cercetează mereu pe el însuşi, mereu conştiinţa sa va fi judecătorul său obiectiv care îl va atenţiona să nu se iubească prea mult pe sine, fiindcă nu e un om desăvârşit, e omul a cărui conştiinţă strigă la el aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca şi îl pâraşte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui de toate fărădelegile făcute. Suntem din ce în ce mai numeroşi cei  care nici măcar faţă în faţă cu conştiinţa noastră, nu ne mai conştientizam slăbiciunile, nu ne mai conştientizam murdăria sufletească şi toată viaţa noastră e o scenă pe care noi suntem nişte actori talentaţi, căutând să jucăm roluri false şi viclene. Suntem din ce în ce mai mulţi cei care credem că sinceritatea nu este o virtute, ci este slăbiciune, în viaţa noastră domnind cu mare cinste, viclenia şi falsitatea. E şi mai rău când de multe ori trăind printre actori talentaţi care joacă roluri de viclenie, falsitate, ipocrizie, te molipseşti de dorinţa de a deveni şi tu un actor talentat, care să ştie cum să poarte diferite măşti pe chip şi în suflet. Nu mai eşti congruent cu tine însuţi, nu mai poţi să îţi menţii direcţia ta indiferent de exterior.

Trebuie să fii destul de puternic ca să poţi să fii şi să rămâi întotdeauna tu însăţi/ însuţi şi să nu asculţi de cei care te învaţă să nu mai fii sincer, fiindcă sinceritatea nu e o calitate, e un defect, care te învaţă să îţi ascunzi gândurile şi sentimentele, să spui că eşti fericit chiar dacă eşti nefericit, care te învaţă că a fi sincer înseamnă să suferi, fiindcă punându-ţi sufletul pe tavă în fata semenilor tăi poţi fi umilit, ironizat, invidiat, clevetit. Într-adevăr am avut şi eu de suferit fiindcă iubesc sinceritatea, fiindcă ador să mă simt ca un copil care nu are nimic de ascuns şi mă rog Bunului Dumnezeu să mă ajute să fiu mereu sinceră şi să caut, să iubesc şi să lupt pentru adevăr.

Gothic Girl in WindCred că sinceritatea este o mare calitate, este o mare virtute. Cred că ,,dacă am şti cât frumos este în sinceritate, am putea trăi întreg frumosul prin sinceritate. Dacă am şti cât adevăr este în sinceritate, ne-am aduna cu totul prin sinceritate. Dacă am şti câtă puritate este în sinceritate, ne-am vindeca prin ea. Dacă am şti câtă calitate e în sinceritate am cunoaşte ce e TOTUL. Şi am fi liberi cu adevarat’’ (Alina Mihai).  Cred că sinceritatea este oglinda sufletului nostru, sinceritatea  te ajută să ai un interior frumos, te ajută să te bucuri de o curăţenie sufletească, te ajută să  ai o casă a sufletului de sticlă în care poate privi orişicine, fiindcă aşa cum spunea Părintele Teofil Părăian te ,,poţi prezenta oriunde şi oricând cu ceea ce eşti, cu interiorul tău şi cu exteriorul tău, pentru că viaţa din exterior este o proiectare a vieţii din interior. Aşa că dacă ai o aşezare bună sufletească, proiectezi şi în afară ceea ce ai înăuntru şi e excepţional.’’

Adevărul este afirmarea dragostei lui Dumnezeu în noi, adevărul este Iubire, adevărul este Viaţa. Şi de aceeea să ne rugăm Bunului Dumnezeu să conştientizăm importanţa cunoaşterii şi ancorarea în Adevărul Divin şi păstrarea descoperirii lui în curăţie de inimă şi în sfinţenie, pentru a ne învrednici  de viaţa veşnică, prin credinţa în Mântuitorul Iisus, care ne-a spus că El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Adevărul este Medicul cel Bun. El ne vindecă sufletele şi trupurile, redându-ne sănătatea, bucuria şi fericirea divină, el ne aduce binecuvântare, el ne ajută să îl avem mereu pe Hristos în inima noastră, el ne ajută să ne îndepărtăm de cel rău, care este împăratul minciunii şi al vicleniei.

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ