Sfântul Nectarie din Eghina despre nădejde

0
105

137825_sfantul-nectarie-de-eghina1Nădejde, preaplăcut nume, plin de bucurie şi de toate bunătăţile! Cu adevărat, cât de minunată este puterea ta! Negrăită este lucrarea ta făcătoare de minuni! Cu adevărat eşti frumoasă ca o fiică a cerului! Cine poate spune în cuvinte frumuseţea ta? Cine poate povesti binefacerile tale? Puterea ta este sprijin sufletelor întristate. Lucrarea ta aduce stăpânirea împărăţiei celor bune. Eşti darul dat nouă de Dumnezeu pe care nimeni nu ni-l poate lua, fiindcă tu ai fost plăsmuită dimpreună cu sufletul omului, ca să-l întăreşti în toate încercările vieţii şi să-l arăţi deasupra împrejurărilor luptător nebiruit. Tu i-ai fost dăruită omului ca răsplată pentru biruinţă şi spre a-i împodobi creştetul cu cununi neveştejite. Tu i-ai fost din naştere dăruită omului, ca să-l duci la desăvârşire, să-l înalţi spre Dumnezeu şi să-l scoţi din prăpastia în care s-ar fi adâncit dacă n-ai fi fost tu. I-ai fost dăruită să-i fii călăuză şi să-l îndrepţi pe drumurile neprimejdioase, să-l cârmuieşti pe marea vieţii bătută de valuri, de multe ori acoperită de neguri şi întuneric, tulburată de tot felul de vânturi, ce stă gata să-i scufunde corabia călătoare şi purtată de valuri, abă-tându-le asupra ei unul după altul.

Ce este, oare, mai frumos decât nădejdea? Ce decât ea este mai strălucitor, mai sfânt, mai scump, mai măreţ şi mai bun? Cu adevărat nimic!

Iată, spre pildă, bolnavul care zace în aşternutul său fără putinţă de tămăduire, părăsit de toţi: singură nădejdea îi stă la căpătâi neobosită, nedezlipindu-se de el, aducându-i neîncetat mân-gâiere, întărindu-1, alinându-i suferinţa înfricoşătoare şi uşurându-i chinurile grele.

Nădejdea întăreşte şi îmbărbătează inimile te-mătoare şi le arată tari, neînfricoşate şi viteze, ca să poată birui necazurile şi nenorocirile. Nădej-dea în Domnul îl însufleţeşte pe cel învins de su-ferinţă şi cu puteri noi îi întăreşte trupul lipsit de putere. Nădejdea în Domnul alungă deznădejdea întunecată plină de spaime, chemând mila dumnezeiască şi mântuirea. Nădejdea în Dom-nul îi izbăveşte pe cei căzuţi. Nădejdea la mila lui Dumnezeu îi îndreaptă pe cei îngenuncheaţi; ea desface lanţurile de la picioarele celor întemniţaţi. Nădejdea răsare întocmai ca zorile trandafirii pe cerul sufletului, luminând zilele întunecate de negură ale sufletului întristat şi ale inimii deznădăjduite. Ea revarsă balsamul mângâierii pe rănile inimii înlăcrimate. Ea îi ocroteşte pe or-fani şi ajută văduvele. Nădejdea răsplăţii îl ţine pe cel nedreptăţit şi îi uşurează pe cei împilaţi şi robiţi. Nădejdea îi întăreşte pe bătrâni ca să poată duce până la sfârşit povara bătrâneţii. Ea dă curaj fecioarelor părăsite ca să trăiască în cu-minţenie şi tinerilor ca să se arate bărbaţi vrednici şi buni. Ea şterge lacrimile ce întunecă ochii celor nefericiţi. Nădejdea în viaţa veşnică face ca moartea apropiată să fie fără durere. Ea îl alină şi pe cel ce se află în ceasul din urmă, iar pe cel ce se luptă cu bărbăţie îl întăreşte. ÎI mângâie şi îi stă alături osânditului la moarte. Îi este sprijin celui ce duce un trai vrednic de plâns. Netemător şi nebiruit îl face pe cel ce luptă pentru virtute, pentru adevăr, pentru dreptate, pentru frumos şi pentru bine.

Nădejdea este progresul, dezvoltarea şi mersul-înainte al lumii. Dacă îi iei lumii nădejdea, ea va pieri. Nădejdea este forţa creatoare a tuturor lucrurilor bune. Nădejdea îi îndeamnă pe înţe-lept şi pe omul de ştiinţă să cerceteze şi să des-copere cauzele lucrurilor. Ea îi supune la mii de lupte şi căutări trudnice. Nădejdea îi urcă pe navigatori pe corabia plutitoare de lemn ca să străbată marea cea neagră. Nădejdea îi mână pe toţi la lucrul lor. Nădejdea ne hrăneşte şi ne însufleţeşte. Prin ea omul ce fusese pierdut renaşte şi prin ea se arată din nou şi cu adevărat plin de virtute, bun şi cinstit.

Cu adevărat nădejdea este un mare dar dumnezeiesc! Ea le întăreşte pe toate, le face să fie frumoase, le desăvârşeşte, le ocroteşte de primejdii şi le face să propăşească.

De vom întreba omenirea, într-un glas ea va răspunde că nădejdea în Dumnezeu este cea care făgăduieşte viaţa cea veşnică, că ea a mântu-lumea călăuzind-o fără primejdie în lunga sa viaţă. Eroii, mărturisitorii credinţei, cei ce au pătimit pentru libertate, pentru ştiinţă, pentru frumos, pentru bine, pentru tot ce e de folos, pentru dreptate, toţi marii bărbaţi binefăcători ai omenirii, cei ce s-au adus pe sine jertfă sfântă pe altarul virtuţii, au fost călăuziţi ca de un Mare Preot de nădejdea în Dumnezeul Cel viu, Cel veşnic, dătătorul de viaţă veşnică celor ce se împărtăşesc dintr-Însul.

Cu adevărat fericit este cel ce nădăjduieşte în Domnul!

Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre nădejde acestea: „Ancoră neclintită este nă-dejdea, reazem vieţii noastre, călăuză pe drumul ce duce la cer şi mântuire a sufletelor pierdute. Mare este puterea nădejdii întru Domnul. Cetate nebiruită, zid de apărare, ajutor neînvins în luptă, liman al liniştii, turn necucerit, armă ne-înfruntată, putere căreia nimic nu-i poate sta îm-potrivă şi care află scăpare acolo unde nu este.” Iar în altă parte spune: „Nădejdea în Dumnezeu este turn nestricat ce nu numai că făgăduieşte iz-băvirea de rele, dar nici nu le lasă pe cele prezente a se pregăti măcar să ne lovească”.

O, dumnezeiască nădejde, mare este lauda ta şi mare puterea ta!

Ce frumos, ce plăcut şi ce plin de har este chipul celui ce nădăjduieşte la Dumnezeu Mântuitorul, la Domnul îndurărilor, la Domnul milei, la Dumnezeu cel bun şi iubitor de oameni!

Cu adevărat fericit este omul ce nădăjduieşte la Domnul! Domnul îi este lui ajutor şi nu se va mai teme de ce îi pot face oamenii. Nădăjdu-ieşte întru Domnul şi face toate câte sunt bune şi drepte. Toată nădejdea sa este la El şi Lui I se mărturiseşte cu toată inima. Domnul este lauda sa şi Dumnezeul său şi pe El Îl cheamă noapte şi zi. Gura lui minunată înalţă laudă lui Dumnezeu, iar buzele lui mai dulci decât mierea sunt deschise pentru a-L cânta. Limba lui cea plină de har se mişcă pentru a-L slăvi. Inima lui este întotdeauna gata a-L chema pe Domnul, iar cugetul lui este gata a se ridica la El. Sufletul lui s-a lipit de Domnul, iar dreapta lui Dumnezeu este asupra sa. Intru Domnul sufletul lui va fi lăudat. Va cere şi va primi de la Dumnezeu împlinirea cererilor inimii sale. Cere şi i se dă, bate şi i se deschid uşile milei.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul odihneşte pe apa veşnicei odihne. Domnul îi dăruieşte lui mi-lele Sale cele bogate. Dreapta Domnului îi în-dreaptă paşii săi şi degetul Lui îl călăuzeşte pe cărările Sale.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul niciodată nu greşeşte! Nădejdea lui este plină de nemurire. Domnul este aşteptarea sa şi dorinţa nestinsă a inimii sale. Pentru El îi suspină inima ziua în-treagă. „Doamne nu zăbovi, scoală, grăbeşte, vino şi izbăveşte din nevoi sufletul meu, scoate din temniţă sufletul meu! Mă voi mărturisi Ţie, Doamne, cu toată inima mea şi în numele Tău voi rosti cuvintele gurii mele”.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul îl binecuvântează pe Cel înalt, izbăvitorul său, şi îl sfinteşte. Cel ce nădăjduieşte la Domnul nu aşteaptă averi, nici putere, ci se încrede în tihnă în ajutorul Lui.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul, plin de credinţă şi de iubire pentru Dumnezeu, se încrede în buna Lui judecată şi se înfăţişează cu îndrăznire de fiu dinaintea Tatălui ceresc, ÎI cheamă şi-L roagă ca împărăţia cerului să vie pe pământ şi voia Lui să se facă precum în cer, aşa şi pe pământ.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul, dăruit cu totul Lui, îşi înalţă inima spre însuşi bunul şi veşnicul Dumnezeu, de la Care cere binele desăvârşit şi viaţa veşnică în împărăţia cerurilor, iar Dumnezeu îi ascultă cererea.

Fericit este omul ce nădăjduieşte la Domnul!

Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Antologie alcătuită de Ieroschimonah Benedict Stancu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ