Sfântul Maslu –Taina vindecării şi iertării

0
161

Taina Maslului a fost instituită de Însuși Mântuitorul când a trimis la propovăduire Apostolii Lui,
Zicându-le că: toți cei ce vor crede cu adevărat, demoni vor izgoni, pe cei bolnavi vor însănătoși.
Celor ce vor crede, aceste semne vor urma în numele lui Hristos, Doctorul suflelelor și trupurilor.
Săvârșitorii acestei Taine a vindecării și iertării sunt episcopii și preoții – următorii Apostolilor.

Sfântul Maslu este, așadar, lucrarea sfântă săvârșită de preoţii Bisericii în numele Sfintei Treimi,
Prin care se împărtăşesc credincioşii de Harul nevăzut al tămăduirii sau uşurării de neputinţi:
Sufleteşti ori trupeşti şi se întăresc în credinţă în urma încercărilor vieţii şi ale unor suferinţi,
E Taina Bisericii prin care creștinii capătă iertare de păcate ce tulbură: minți, suflete şi inimi.

Este o comuniune de rugăciune pentru ridicarea din patul suferinței și creștere duhovnicească,
Ce folosește ca mijloace de săvârșire: untdelemn și făină, așa cum pentru Botez se folosește apă,
Și pentru Sfânta Euharistie: apă și vin, prin care lucrează tainic puterea Harului Sfântului Duh,
Rugăciunea credinței comune este vindecătoare și mântuitoare, ea atragând mila lui Dumnezeu.

Sfântul Maslu, nu e numai o Taină ce te vindecă trupește și sufletește, ce de păcate te curățește,
Ci ea aduce și îndepărtarea răutăților ce vin de la oameni și de farmece și descântece te izbăvește.
Te dezleagă de legături și grele blesteme, te izbăvește de necazuri și vrășmași văzuți și nevăzuți.
Te împacă cu greşiţii tăi, alungă teama şi gândurile negre, îţi înveşmântă inima în sfântă bucurie
Şi nădejdea mântuirii, Har Sfânt îţi dăruieşte, te înalţă pe aripi de linişte, lumină şi smerenie.

Se recomandă ca la un Sfânt Maslu toți participanții să fie nemâncați, spovediți și împărtășiți,
Să fie dacă se poate, cu: ,,mintea odihnită și cu luare aminte la orice cuvânt care se rostește’’,
Ca rugăciunea să aibă multă putere și să se înalțe la Cer ca o tămâie frumos mirositoare,
Să fie plăcută lui Doamne, să aducă alinare și vindecare și de multe păcate să fie curățitoare.

Este bine să participăm la această Taină cât mai des posibil, nu doar în post, ci în toata vremea,
Spre izbăvirea noastră de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea.
Să conştientizăm că, prin credinţă adevărată şi tare putem îndepărta orice rău ce ne dă târcoale,
Prin credinţă izvorâtă din multă stăruinţă în rugăciune, răbdare şi Împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Sfântul Maslu ne vindecă, aşadar, pe deplin, doar când avem credinţă puternică şi statornică
În Harul şi mila lui Doamne, aşa cum au avut-o cei vindecaţi miraculos de Mântuitorul Hristos:
Despre care se scrie în Sfânta Evanghelie: leprosul ce se ruga fierbinte Domnului să-l curăţească:
,,Doamne dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Voiesc, curăţeşte-te! ’’ Şi îndată s-a curăţit acel lepros.
Credinţa lui l-a vindecat, aşa cum i-a tămăduit pe cei doi orbi ce strigau şi cereau vindecare,
Şi pe care Fiul lui Dumnezeu i-a întrebat: ,,Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Da, Doamne!
Au răspuns ei. După credinţa voastră fie vouă, le-a zis Domnul’’ Şi s-au vindecat ochii lor.
Credinţa nestrămutată te curăţeşte de lepra sufletească şi trupească, îţi dă vedere clară ochilor
Trupeşti şi sufleteşti, fiindcă: ,,De poţi crede: toate sunt cu putinţă celui ce crede’’.
Această lecţie de credinţă a predat-o Însuşi Mântuitorul Hristos, unui tată cu un copil demonizat,
Care, când cu îndoială pentru vindecarea copilului lui s-a rugat, aşa de Domnul a fost întrebat.
Dar după ce tatăl cu lacrimi: ,,Cred Doamne! Ajută necredinţei mele!’’ fierbinte a strigat,

Domnul Iisus Hristos, pentru smerenia şi credinţa lui, din copilul bolnav, demonul a alungat.

Să nu uităm nici de credinţa prietenilor slăbănogului din Capernaum, ce i-a adus lui vindecare.
Să fim purtători de targă, să purtăm şi noi în braţele compasiunii, iubirii şi rugăciunii stăruitoare,
Pe prietenii bolnavi trupeşte şi sufleteşte, să îi purtăm în braţe, până la ale Mântuitorului picioare,
Şi să-L rugăm cu credinţa care mută şi munţii din loc: Doamne, nu plecăm de la picioarele Tale,
Până nu vindeci pe prietenii noştri! Doamne, nu Te lăsăm până nu îi ridici din patul suferinţei!
Nu te lăsăm până nu îi vindeci ca un Doctor bun şi milostiv Ce eşti, din ghearele neputinţei!
Nu Te lăsăm până nu le ierţi toate patimile şi păcatele, fiindcă doar aşa se pot apropia de Tine!
Numai aşa vor deveni prietenii Tăi, doar aşa vor şti ce înseamnă să aibă inimile de iubire pline!
Nu Te lăsăm până nu-i vindeci de toată boala, fiindcă altfel vor crede că am fost nişte mincinoşi,
Când le-am spus că, Tu îi iubeşti, că îi vei vindeca cu multă milostivire şi că vor fi iar sănătoşi!
Doamne, pentru noi nu îţi cerem nimic, îţi cerem pentru fraţii noştri dragi, vindecare şi iertare,
Pentru fraţii pe care îi iubim ca pe noi înşine, Te rugăm, Doamne, sincer, adânc, fierbinte, tare:
Fă o minune cu sufletele lor adormite, fiindcă numai aşa se pot vindeca de orbirea spirituală,
Iartă-le păcatele ce le-au paralizat trupurile şi sufletele, vindecă-i de greaua şi urâcioasa boală!
Noi venim la Tine cu sfântă îndrăzneală, fiindcă ne doare suferinţa lor şi credem că Tu eşti:
Tămăduitorul şi Vindecătorul inimilor şi sufletelor noastre şi al tuturor suferinţelor trupeşti.
Noi venim la Tine cu sfântă îndrăzneală, fiindcă credem în puterea rugăciunii unora pentru alţii,
La Tine venim cu îndrăzneală să mijlocim pentru prietenii noştri, ca să împlinim porunca iubirii.

Să ne rugăm, precum sutaşul din Evanghelie, cu nădejde şi credinţă puternică şi nestrămutată, Pentru orice semen al nostru aflat în suferinţă, ca să înmulţim binele şi iubirea necondiţionată.
Să înmulţim milostivirea, compasiunea şi empatia, ca să ne vindecăm de indiferenţă şi egoism.
Să ne cuprindem unii pe alţii în sufletele noastre, şi cu iubire, la infinit, inimile să ni le lărgim,
Să încapă acolo întreaga lume cu bolile şi suferinţele ei, ca s-o vindecăm de individualism.

Să ne rugăm unii pentru alţii, fiindcă aşa cum spunea Pr. Dumitru Stăniloae:
,,Gândul şi cuvântul nostru bun îndreptate spre altul îi duc a­celuia putere,
căci noi nu suntem separaţi unul de altul în pla­nul nevăzut, când sun­tem legaţi prin iubire.’’
Rugăciunea unora pentru alţii, multă putere de vindecare trupească şi sufletească are.
Rugăciunea unora pentru alţii este înfăptuitoare de adevărate şi mari minuni,
Rugăciunea unora pentru alţii atrage ca un magnet mila şi iubirea Domnului,
Căci Bunul Dumnezeu răsplăteşte iubirea, credinţa şi osteneala rugătorilor Lui.
Compasiunea, altruismul, iubirea şi rugăciunea unora pentru alţii sunt aripi îngereşti,
Sunt virtuţile care ne fac asemănători cu îngerii, care ne fac asemănători cu sfinţii,
Care ne fac asemănători cu Domnul Hristos – Izvorul iubirii, milostivirii şi vindecării.

Mult se bucură Bunul Dumnezeu când ne vede sensibilitatea şi iubirea inimii noastre,
Când vede că nu putem sta indiferenţi la suferinţe, şi ne plecăm genuchii la rugăciune,
Pentru cei ce nu pot veni la Biserică, fiindcă sunt foarte bolnavi şi zac neputincioşi,
În patul grelei suferinţe, ori în propria casă, ori în spital, ori în aziluri de bătrâni.
Mult se bucură Bunul Dumnezeu când plecăm la rugăciune, genunchii inimii,
Pentru cei ce nu L-au cunoscut pe Hristos sau s-au îndepărtat de El – Izvorul vieţii.
Mult se bucură Dumnezeu când ne rugăm pentru cei care se roagă şi pentru cei care nu se roagă,
Când ne rugăm pentru cei care cercetează Biserica – Casa Sa – şi pentru cei care nu o cercetează.
Mult se bucură Dumnezeu când ne rugăm pentru toţi semenii noştri la Taina Sfântului Maslu,
Mult se bucură Bunul Dumnezeu când ne rugăm stăruitor şi cu credinţă în Spaţiul Învierii Lui.

Cristina Toma