Sfânta Rusie

0
52

rusieAdeseori ne lăudăm: „Sfânta Rusie, Rusia pravoslavnică”. O, dacă am fi şi am rămâne pentru totdeauna sfinţi şi pravoslavnici, sau măcar iubitori de sfinţenie şi de Pravoslavie! Ce chezăşie sigură că nu putem fi înfrânţi am avea în aceste titluri! Ȋnsă… uitaţi-vă în jurul vostru. Ȋntristătoare este nu numai pervertirea moravurilor, ci şi apostazia de la mărturisirea pe care ne-o porunceşte Pravoslavia. Oare s-a mai auzit vreodată în limba rusă hulă asupra lui Dumnezeu şi a Hristosului Lui? Iar acum ruşii nu numai că gândesc, ci şi spun, şi scriu, şi tipăresc atâtea lucruri potrivnice lui Dumnezeu că sufletul este cuprins de groază şi de cutremur. Şi credeţi că o să rămânem nepedepsiţi? Nu. Cel ce locuieşte în ceruri ne va răspunde întru iuţimea Sa, şi întru mânia Sa ne va tulbura (Ps. 89, 7). Ne atrage Apusul, dar în Apus deja apune soarele dreptăţii, iar noi, răsăritenii, suntem datori să rămânem în lumină şi nu numai pe noi înşine să ne luminăm, ci şi pe ceilalţi. Nu demult a luat fiinţă o coaliţie politică împotriva noastră: ne-am unit cu toţii într-un singur cuget, într-o singură dorinţă, şi coaliţia parcă nici n-ar fi existat. Să facem acelaşi lucru şi în privinţa credinţei. Acolo, în Apus, este o altă coaliţie, îndreptată împotriva sfintei noastre credinţe: se ridică unii după alţii învăţători mincinoşi, pornesc nori de învăţături mincinoase ca să întunece soarele care ne luminează. O, de-ar da Dumnezeu ca şi în alungarea acestor vrăjmaşi să ne unim toţi cu unirea cea vie de cuget a Pravoslaviei şi prin strădaniile obşteşti să suflăm de pe pământul Rusiei praful cel stricător adus din Occident! Iată, englezii se disting acum prin fidelitatea faţă de principiile credinţei lor – iar înainte ce era la ei? La ei au început învăţăturile atee – cum au reuşit să se curăţească? Iată cum: când ateii au început să-şi răspândească la ei învăţăturile, s-au sculat toţi, atât clericii, cât şi mirenii (ba chiar mai mult mirenii), şi, prin convorbiri, predici, adunări, scrieri, au răsturnat toate cugetările deşarte ale luptătorilor împotriva lui Hristos, i-au convins pe toţi de minciuna acestor cugetări şi astfel au salvat credinţa în patria lor. Necredinţa a trecut la francezi şi la nemţi, iar de la ei vine şi la noi şi se răspândeşte tiptil. Ce să facem? Să lăsăm lucrurile cum sunt? Dar atunci totul se va strica în credinţă. Trebuie să înviem duhul Pravos-laviei în noi înşine şi să ne unim în ridicarea împotriva oricărui fel de a gândi care nu conglăsuieşte cu ea. Numai prin asta îi vom învinge pe vrăjmaşii lui Hristos, aşa cum am învins coaliţia politică a vrăjmaşilor patriei noastre.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 1, Sf. Teofan Zăvorâtul

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ