Sentimentul de vinovăţie şi de ruşine

0
53

Părintele Alexandr Schmemann subliniază că: „Timpul nostru se caracterizează prin tentative de a elibera sexul de asocierea cu păcatul, cu sentimentul de vinovăţie şi de ruşine. Atunci când sexul este «firesc», acesta devine «bun», iar dacă este «bun», atunci este «nevinovat».

O astfel de nivelare, de punere a semnului egal, se foloseşte în procesul de eliberare sexuală a omului. Dar tocmai această nivelare este respinsă de Biserică, la fel ca şi identificarea sexului cu răul, […] Fiind strâns legat cu unul din darurile cele mai preţioase ale lui Dumnezeu – darul dragostei-, sexul devine ţinta gândirii dedublate, specifică firii umane căzute. Sexul nu este doar exprimarea dragostei, ci dragostea ca atare. Dar… doi poIi, două motoare, ale sexului – dragostea şi dorinţa – s-au amestecat şi nu mai este posibil acum să-i desparţi, să-i izolezi. De aici şi caracterul antinomic (dual) al atitudinii Bisericii faţă de sex. Nu este posibil să reduci această antinomie la o hotărâre simplistă: a delimita «albul» de «negru».

Ar fi o greşeală să credem că Biserica, condamnând sexul în afara căsătoriei şi considerându-l «rău». Într-o astfel de stare, afirmă, pur şi simplu, că în cadrul căsătoriei acesta este «bun». Biserica condamnă ca fiind demonice acele idei şi gânduri care fac apel la eliberarea sexuală… Îmbolnăvirea şi posedarea oarbă devin particularităţile «sexului liber», ale încercărilor de diferite feluri de a face din sex singura componentă a vieţii umane şi a dragostei…

În ochii Bisericii, tot ceea ce poate şi trebuie să facă omul «care trăieşte în lume şi este învăluit de trup» este de a primi, cât mai smerit şi ascultător, legea dată de Dumnezeu, care îl eliberează, cel puţin într-o oarecare măsură, de tirania întunecată şi iraţională a sexului.

Vorbim, în acest caz, de legea care face din sex un servitor (deşi polisemantic) al dragostei, iar nu stăpânul acesteia şi unicul ei conţinut. Legea nu sfinţeşte sexul şi nu-l blestemă, dar, descoperindu-i omului adevărul despre sex, ambivalenţa tragică a acestuia, ea îl ajută să păstreze pentru sine înţelegerea naturii sale autentice şi să lupte pentru integritate, adică să caute harul.”

“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010