Secretele și curiozitățile Londrei, povestite de singurul ghid român din capitala britanică | FOTO

0
50

imageResizePovestea din spatele celor mai importante obiective turistice din Londra dar și alte legende sau istorioare locale se pot dezvălui turistului român ce poposește chiar și numai câteva ceasuri în capitala britanică prin vocea singurului ghid român din metropolă, Eva Abrahamas, cei peste 30 de ani de experiență ajutând-o să țină trează atenția vizitatorilor cu informații care ar face invidios chiar și un londonez autentic, toate însoțite de un umor fin, cum altfel decât … englezesc.

Probabil că puțini din cei care au vizitat deja Londra știu că în râul Tamisa ce străbate orașul trăiește căluțul de mare, că aici există peste 6.000 de pub-uri, dar și 400 de kilometri de linii de metrou.

Poate turiștii români ce au trecut prin metropola londoneză s-au întrebat de ce cunoscutul turn cu ceas se cheamă Big Ben, de ce englezii circulă pe partea stângă a drumului sau cum se face că centrul financiar al orașului și al Angliei, City of London, se numește “oraș” deși este un cartier. Toate acestea, alături de multe alte legende sau amănunte din istoria orașului le poți afla de cea care a ales să părăsească România în perioada comunistă, în anii 70, alegând să fie ghid în capitala Marii Britanii.

“Eu am avut noroc toată viața mea. Când am auzit de societatea socialistă multilateral dezvoltată am zis că asta nu-i pentru mine. În luna ianuarie 1976 a venit la mine redactorul șef de la Editura Eminescu, Valeriu Râpeanu — venit de la Scânteia, și mi-a zis că mă face membru de partid și în septembrie încep Academia Ștefan Gheorghiu. Atunci m-am decis să plec”, povestește Eva Abrahamas.

06171547-248796138

La câțiva ani după ce a ajuns la Londra, după o școală și un examen dificil a devenit ghid autorizat, cunoscător a trei limbi, respectiv româna, maghiara și engleza, iar la ora actuală este singurul ghid român din Londra, chiar dacă mai are un coleg ghid englez, ce vorbește româna și italiana, dar își petrece majoritatea timpului la Poliție, ca interpret pentru românii care au probleme cu legea.

“Noi avem o pregătire foarte bună în Londra și s-a luat ca model în foarte multe țări sistemul nostru. Când am făcut cursul a durat un an însă a fost atât de intensiv încât trei colegi nu au terminat pentru că nu puteau să și lucreze și să și învețe.

Am abordat tot felul de subiecte și am învățat toate locurile la o zi distanță de Londra pentru că oamenii fac excursii de o zi: Oxford, Stratford, Canterbury, Salisbury, Stonehenge și altele. În fiecare sâmbătă eram în autobuz, cu microfonul. A trebuit să învățăm toate străzile Londrei.

În fiecare sâmbătă, la finalul programului primeam o listă de străzi pe care trebuia să o știm cu ochii închiși pentru sâmbăta următoare. Muzeul Britanic mi-a căzut mie la examen și n-am să uit în viața mea cât eram de emoționată. La muzeu există niște trepte unde am stat. “Imaginează-și că vorbești unui grup de 40 de oameni. Proiectează-ți vocea”, mi-au spus.

Ești la examen și stau acolo ca o maimuță, cu șase oameni în jurul meu și proiectez vocea ca la 40. Se uita lumea la mine ca la o nebună. Examenul a durat două săptămâni și a fost foarte dur. Am început cursul în 1982 și l-am finalizat în 1983. (…)

În 1990, când s-a deschis Europa răsăriteană, eu am hotărât că m-am săturat să lucrez în Londra — avem deja șapte ani și am lucrat mult, și că vreau să fiu ghid pentru tururi ale Europei centrale și răsăritene și am lucrat mai mult cu americani. N-am mai acceptat niciun fel de muncă în Londra.

Am fost până în Rusia cu americani. Pe urmă în 2010 m-am săturat și de asta, după 20 de ani, și acum fac puțin din fiecare și lucrez și ca interpret la conferințe în limba maghiară și română”, precizează ghidul originar din Oradea.

Un tur al Londrei cu autocarul, chiar și numai de câteva ore, este un bun prilej pentru Eva de a-și etala cunoștințele, dar și farmecul personal, punctându-și mai mereu discursul cu un umor fin, englezesc.

06171549-248628809

“Cei care călătoresc prima dată în Anglia cu autocarul și stau în partea din față a mașinii întotdeauna fac atac de cord pentru că la fiecare curbă au impresia că intră în parapeții de pe marginea drumului.

Însă asta e partea corectă! Cea pe care se circulă aici. Da, serios! Când omul se urcă pe cal face acest lucru de pe partea stângă, pentru că oamenii se luptau în general cu mâna dreapta, în care aveau sabia. Napoleon când a început expansiunea lui europeană și a ajuns până în Rusia și înapoi a schimbat sensul din stânga pe dreapta. Și a mai făcut câteva schimbări în Europa, dar asta a fost una din marile schimbări.

Napoleon n-a fost niciodată în Anglia așa că englezii au rămas la căruță, la caleașcă, la mașină pe partea stângă și foarte multe țări care au fost în imperiul britanic sunt cu circulația pe partea stângă. Deci, de fapt, natural, tradițional așa este corect”, spune Eva în deschiderea prezentării în fața unui grup de români sosiți pentru prima dată la Londra, iar intervenția ei continuă în același ton șugubăț: “E o climă temperată în Anglia. Iarna temperatura nu scade sub zero grade în Londra. În timpul iernii nu avem zăpadă.

Dacă ninge atunci e “catastrofă națională”, se opresc autobuzele, metroul și se închid școlile. Londonezii iau o tavă de plastic sau o pungă și se duc pe un deal să alunece cu ele, pentru că sanie nu are nimeni. Mai apoi, spitalele sunt pline de persoane ce au cu probleme la spate”.

Tot de la ea aflăm că Londra are 32 de cartiere, la care se adaugă un cartier foarte special: The City of London. Sunt opt parcuri regale în Londra și peste 600 de parcuri particulare, 39 de poduri peste Tamisa, 400 de kilometri de metrou în mare parte la suprafață, iar cea mai lungă linie de metrou—Metropolitan Line are 80 de kilometri. Capitala britanică are cinci aeroporturi, din care cel mai mare este Heathrow cu 70 de milioane de călători anual și patru autostrăzi ce brăzdează orașul din centru către cele patru puncte cardinale.

Metropola are însă și multe curiozități, mai puțin prezente în ghidurile turistice sau în cărțile de istorie.

06171552-248472294

“În Londra este o adresă: Baker Street 221B. Acolo un individ care a cumpărat casa respectivă a deschis muzeul Sherlock Holmes. Numerotarea nu e corectă, pentru că atunci când Conan Doyle a scris acest număr de casă nu era aici, deci e greșit. În al doilea rând, Sherlock Holmes nu a existat niciodată. E o creație literară. Omul acesta a deschis muzeul și vin oamenii să vadă casa unde a locuit detectivul și plătesc bani pentru asta. (…)

O altă adresă interesantă: o casă galbenă situată lângă Hyde Park — Apsley House sau mai interesant Londra nr. 1, ce primește întotdeauna foarte multe scrisori de Crăciun. Cândva a existat acolo o poartă și aceasta a fost prima casă după poartă. Din cauza asta e numărul unu. Casa a fost dată cadou ducelui de Wellington după bătălia de la Waterloo și a fost reședința lui. Se poate vizita, e un muzeu cu excepția etajului superior, unde locuiește familia ducelui de Wellington când e în Londra”, afirmă ghidul.

Eva Abrahamas știe și de ce turnul cu ceas din centrul orașului este poreclit Big Ben, chiar dacă oficial are alt nume: “Turnul cu ceas este de fapt Turnul Elisabeth, iar Big Ben este numele clopotului care bate ora și are 13,5 tone. Când s-a pus clopotul acesta mare acolo, ciocanul a bătut, a crăpat clopotul și mai apoi doar l-au rotit, pentru că a fost prea mare și nu l-au mai putut da jos. Cel care era responsabil pentru lucrări a fost un individ pe care îl chema Benjamin și de aici avem numele de Big Ben, pentru că Benjamin era mare și gras. Ceasul are un diametru de șapte metri și tot ce e galben pe ceas e foiță de aur de 24 de karate”.

06171548-248717184

Călătoria cu autocarul trece pe lângă parcul Palatului Buckingham, pe al cărui gard se poate vedea un rând substanțial de sârmă ghimpată, iar explicația vine imediat.

“Cine e rege sau regină în Anglia are trei reședințe oficiale. Una este aici, în Londra, Palatul Buckingham, Castelul Windsor în vestul Londrei și Palatul Holyrood în Edinburgh.

Regina, ca persoană particulară are o reședință în Scoția și acolo se duce ea în timpul vacanței de vară, iar Palatul Buckingham se deschide vizitatorilor. A fost odată un incendiu mare la Windsor și pentru a contribui la costul de reparație regina a deschis palatul vizitatorilor.

Sârma ghimpată a apărut pe gardul ce înconjoară palatul după ce un individ l-a escaladat, la sfârșitul anilor 80, și a ajuns în camera de dormit a reginei. Era unu noaptea, regina a sunat și a cerut whisky și țigări, pentru că nu avea așa ceva în cameră și a stat la povești cu intrusul. Până la urmă acesta n-a fost condamnat pentru nu a făcut niciun rău ci doar și-a dorit să stea de vorbă cu Elisabeth. Minunea a fost că în drumul lui spre apartamentul reginei el a trecut prin sala de timbre și Palatul Buckingham are cea mai scumpă colecție din lume, cu trei sisteme de alarmă”, explică Eva.

Inevitabil, traseul ajunge pe unul din malurile Tamisei, un râu despre care ghidul spune că, în ciuda aparențelor, este unul foarte curat: “În Londra apa e foarte curată. Orașul este un sol din argilă și nisip. Solul e foarte moale și din cauza asta Londra se scufundă 30 de centimetri în fiecare secol. Tamisa e foarte curată și există pești în râu. Chiar și căluțul de mare apare în Tamisa, însă apa este tulbure din cauza argilei”.

06171544-248965450

Tot pe malul Tamisei se remarcă la un moment dat o clădire în paragină, cu câteva turnuri impozante. E o fostă termocentrală a orașului, abandonată datorită poluării produse de arderea cărbunilor.

“E o fostă termocentrală ce funcționa cu cărbune și înainte de al doilea război mondial aproviziona o treime din Londra cu energie electrică și apă caldă. În 1958 s-a adoptat o lege prin care s-a interzis utilizarea cărbunelui iar termocentrala s-a închis. Este una din primele clădiri industriale ale Londrei. A căzut tavanul, dar clădirea a rămas și a fost cumpărată, se pare, de o companie din Asia.

Clădirea a fost pe coperta unui disc al formației Pink Floyd, în care un porc roz era legat de două turnuri. În al doilea război mondial Hitler a vrut să bombardeze termocentrala asta, însă a bombardat toată partea stângă a râului, fără a nimeri clădirea”, povestește Eva Abrahamas, explicând totodată și care e treaba cu renumitul smog londonez: “Cuvântul smog este de origine engleză și este o combinație de “smoke and fog” — fum și ceață, pentru că era fum de la încălzirea cu cărbune. În anii 50 a fost așa un smog puternic în Londra că, de exemplu, la Opera Internațională, când a fost o pauză între acte, s-a deschis ușa, a intrat smogul și a dispărut pur și simplu scena. Pe stradă oamenii mergeau cu o batistă la gulerul din spate pentru că altfel după 10 minute se înnegrea gulerul. Acum nu mai este smog, pentru că nu mai este încălzire cu cărbune, iar mașinile au o poluare scăzută”.

O prezentare a orașului nu poate ocoli “inima” financiară a Londrei și a întregii țări, cartierul City, despre care Eva știe, cum altfel, o sumedenie de curiozități, alternate cu date istorice și statistice.

“Coloana templierilor” este intrarea oficială în City, cartierul unde a început istoria Londrei. Când regina vine în City, și asta este o tradiție din secolul XVII, primarul acestui cartier, care are un nume foarte pompos — The Lord Mayor of City of London, vine și o primește pe regină.

Din secolul XVII niciun rege sau regină nu se plimbă neînsoțit în City. O persoană poate fi primar al orașului odată în viață și numai pentru o perioadă de un an. În City-ul Londrei există breslele medievale — 117; dintre șefii breslei se aleg șerifii — sunt doi șerifi, iar dintre aceștia se alege primarul și asta e o funcție din anul 1.200.

06171551-248544700

Au fost șase femei primar până acum. În acest cartier nu se locuiește. Aici circa 240.000 de oameni lucrează de luni până vineri și câștigă foarte bine. Băncile, brokerii, toate instituțiile financiare și toate cele legate de tranzacții bancare sunt aici, în City. Cartierul e foarte mic. Are 2,2 kilometri pătrați și e numărul 33 în oraș. City-ul Londrei a suferit un incendiu mare în 1666. Toate cele 13.200 de case au ars. Incendiul a pustiit tot ce era între zidurile orașului medieval. În 1666 lunile iunie-iulie-august au trecut fără nicio picătură de apă.

Casele erau construite din lemn și chirpici și au ars. Dacă avem acum trei luni fără apă vine încălzirea globală. Dar pe atunci nimeni nu știa așa ceva. În orice caz, regele a dat mai apoi poruncă să se construiască toate clădirile până la etajul II din piatră sau cărămidă. Ce vedem astăzi e construit după incendiul cel mare sau după bombardamentele din Al Doilea Război Mondial. City înseamnă oraș și acesta e cartier. De ce? Zona această e un deal, de fapt.

Când romanii au cucerit Anglia în secolul I au venit aici și au văzut un deal unde era deja un așezământ. Au făcut pe acest loc un oraș numit Londinium și acesta a devenit mai târziu “orașul Londrei” — The City of London. Pe locul unde a fost centrul orașului roman s-a construit mai apoi Catedrala Sfântul Paul, în perioada 1675-1710. Ieșirea din City este marcată de doi lei de argint, pe stânga și pe dreapta șoselei”, afirmă ghidul român.

Călătoria continuă mai apoi cu Podul și Turnul Londrei, iar printre două obiective turistice vizitatorul este informat și de ce taxiurile sunt mai înalte — pentru că în trecut era nevoie de spațiu suficient pentru pălăriile domnilor — dar și despre testele foarte dificile la care sunt supuși cei care vor să conducă unul din cele 28.000 de taxiuri oficiale din metropolă.

“Fiecare taxi are autorizație de lucru. Ca să primească o persoană autorizație ca șofer de taxi trebuie să treacă un examen cu poliția metropolitană și trebuie să cunoască toate străzile pe o rază de 15 kilometri de la Piața Trafalgar în amănunțime. Sunt unii care învață până la 10 ani. În general este un an-doi de învățat străzile Londrei și merg toți cu motocicleta să le învețe. Nu se acceptă șoferi cu cazier. Autorizația este reînnoită anual și taxiurile din Londra au maxim 10 ani vechime. Sunt vreo 28.000 de taxiuri în Londra”, spune Eva.

06171545-248885059

Cele câteva ore rezervate Londrei între două avioane ce fac legătura cu România trec parcă în câteva secunde, cu mulțumirea însă că deși a fost vizita a fost scurtă, experiența a fost una intensă, ce merită a fi repetată, cu un interval rezonabil de timp pentru a vizita în detaliu capitala Marii Britanii. Și,de ce nu, poate tot alături de explicațiile și glumele englezești ale singurului ghid român din oraș: Eva Abrahamas.

Sursa: agerpres.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ