Schimbarea la Faţă a Domnului, numită în popor Pobreajenul. Tradiții și obiceiuri

0
50

Biserica prăznuieşte în 6 august Schimbarea la Faţă a Domnului, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti. Sărbătoarea este numită şi Preobrajenia sau Probojenia și reprezintă momentul revelării divinităţii Mântuitorului în faţa ucenicilor săi. În popor Pobreajenul şi considerată a marca despărţirea de vară.

“Schimbarea la Faţă” a lui Iisus Hristos are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.

Aceasta a fost prima minune a Mântuitorului asupra Sa, prin care Şi-a arătat slava dumnezeiască înaintea apostolilor: “Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 1-2).

La o săptămână după ce le vesteşte apostolilor patimile Sale, Iisus Se retrage să Se roage şi să Se reculeagă. Spre deosebire de alte dăţi, când a preferat singurătatea, acum El îi ia cu Sine pe Petru, Iacob şi Ioan (aceiaşi care vor asista şi la Rugăciunea din Ghetsimani) şi urcă pe Muntele Tabor.

“Schimbarea la Faţă” este chezăşia că orice om, oricât de păcătos, oricât de prăbuşit în afundurile mizeriei, se poate schimba la faţă şi îndumnezei. Nu există cădere din care să nu se poată ieşi, spun Sfinţii Părinţi.

Pe lângă semnificaţia religioasă, Schimbarea la Faţă a fost asimilată în popor ca zi ce marchează desparţirea de vară, altfel spus, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp care se pregăteşte să sosească. De-acum, frunzele încep a se îngălbeni, apele a se răci, iar păsările migratoare încep a-şi pregăti plecarea.

De “Schimbarea la Faţă”, este dezlegare la peşte, vin şi untdelemn. La biserică, credincioşii vin cu struguri care, după ce sunt binecuvântaţi, se împart. Este dezlegare la peşte, vin şi untdelemn.

Se spune că aceia care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească.

Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba.

Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului.

În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul.

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun, preacurvie, etc.) sigur vor fi vindecaţi.

Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.

O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.

În această perioadă să sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele.

Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani.

Viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi la cele veşnice, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora.

Ana Grama