„Sărăcie cu duhul” sau prostie?

0
80

carteNu-i nici o rușine să te fi născut prost. E jalnic, însă, ca să mori prost”, spunea prin gura unui personaj al său, scriitorul german E. M. Remarque. Despre prostie s-a scris și se va mai scrie mult. Există o categorie pe care lumea în număr tot mai mare consideră prostia ca „sărăcie cu duhul”, sărăcia fericită de Iisus „Fericiți cei săraci cu duhul….”, o prostie blândă, vecină cu naivitatea, dar prostie. Ne lasă parcă să înțelegem că ar mai fi și una agresivă.

Cea blândă prea ușor de îngăduit. Poate fi chiar exploatată. Multora dintre acești oameni, lumea le spune „săraci cu duhul”, pentru că această lume „majoritară” nu-i obișnuită să ierte și nici să fie iertată, nu este obișnuită să mărturisească adevărul gol-goluț, dacă ceva ar dezavantaja-o; nu consideră normal să se mulțumească cu ceea ce are sau cu ceea ce este al său și multe altele, pe care lumea, în goana sa după îmbogățire, după putere socială sau după alte „bucurii”, le disprețuiește și le consideră a fi „o prostie”.

Cea de a doua categorie a prostiei, cea violentă, de multe ori e „cultivată”, ca dresura unui câine crescut și învățat să muște, să fie agresiv, să rănească și chiar să omoare. Această prostie este una din cele mai mari hibe care poate ajunge să stăpânească sufletul omului.

Dintre acești proști se „fabrică”, torționarii și tiranii, precum și cei care exultă la suferințele pe care le pricinuiesc altora; oamenilor și animalelor. Atenție! Nu sunt deloc pe cale de dispariție.

„Ortodoxia, Dimensiune românească”, Pr. Ioan Gherasim

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ