Să trăim starea minunată a primăverii, să trăim starea de reînviere sufletească!

0
235

primavaraÎn curând sub bagheta fermecată a primăverii, baghetă dăruită de Creatorul cerului și al pământului, întreaga natură va renaște și va îmbrăca o haină nouă, țesută cu fire de lumină, căldură, culoare, optimism și speranță. Cât de frumoasă e această haină ce miroase a parfum de cireș, a parfum de ghiocei, toporași și viorele, de zambile și de lalele! Și cu ce culori pline de splendoare e pictată: alb pur și roșu aprins, verde crud și galben pal, roz cald și liliachiu regal. Spectatori la acest magnific spectacol de parfum, de culoare și lumină, conștientizăm, oare, că sufletele noastre trebuie trezite din somnul spiritual al iernii greșelilor, păcatelor și patimilor noastre? Conștientizăm că am iubit mai mult întunericul păcatului și al deznădejdii, decât lumina virtuților morale și creștine, decât lumina nădejdii și credinței? Conștientizăm că sufletul ne e o grădină pustie prin care șuieră un crivăț nemilos ce îngheață totul pe unde trece el? Conștientizăm că pământul sufletului nostru trebuie curățat de spinii și buruienile ce au crescut nestingherite, udate din belșug de apa răutăților și păcatelor noastre? Conștientizăm că iarna a pus stăpânire pe sufletul nostru și că ea a devenit anotimpul său preferat? Conștientizăm că sufletul nostru are nevoie de o reînnoire duhovnicească, are nevoie de lumina, căldura, bucuria primăverii spirituale?

Să iubim primăvara și noi să devenim flori în grădina Lui Dumnezeu, flori ale virtuților creștine și morale, cu parfum de credință, iubire, smerenie, compasiune, nădejde și bucurie. Sufletele noastre să fie curate și pure ca petalele de argint ale ghioceilor, să fie albe și luminoase așa cum ne-a fost Haina Botezului. Sufletele noastre să fie scăldate de lumina blândă și caldă a Soarelui Hristos și să se deschidă mereu sub mângâierea Sa iubitoare, așa cum se deschide floarea-soarelui, când este sărutată cu iubire infinită de prințul ei-Soare. Să fim flori în grădina Lui Dumnezeu, udate cu apa lacrimilor de pocăință și iubire de Dumnezeu și semeni, cu apa vie a credinței autentice. Să fim flori binemirositoare, cu parfum de primăvară duhovnicească! Să fim mărțișoare împletite cu fire de iubire și credință și să ne dăruim cu bucurie sfântă, Bunului Dumnezeu. Să fim mărțișoare împletite cu fire de iubire, iertare, prietenie, milostivire și comuniune și să ne dăruim necondiționat aproapelui nostru, acesta să ne poarte în sufletul lui cu dragoste frățească. Dăruind – dobândești, dăruind inima noastră drept mărțișor aproapelui nostru, vom primi cu siguranță inima lui, tot sub forma unui mărțișor cu fire împletite din iubire necondiționată.

Pe cerul sufletului nostru să zâmbească mereu soarele iubirii și iertării, soarele prieteniei și comuniunii, soarele dreptății și adevărului. Sufletele noastre să se înalțe cu bucurie sfântă spre Hristos, așa cum se înalță păsările spre înaltul cerului și să cânte pe note de iubire divină, imne de slavă și recunoștință Bunului Dumnezeu. Să cânte dulce și duios, cum cântă păsările, primăvara, prin crânguri și păduri, vestind învierea naturii, și să mărturisească Învierea Lui Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre, Dătătorul de viață nouă. Să cânte sufletul nostru cu bucurie: ,,Răsărit-a primăvara, veniți să ne desfătăm! Strălucit-a Învierea Lui Hristos, veniți să ne veselim.’’

Viața noastră să fie o primăvară continuă, să trăim mereu starea de reînviere sufletească. Să fim învingători în războiul duhovnicesc, așa cum e primăvara învingătoare în fața iernii năpraznice. Așa cum primăvara trezește la viață întreaga natură amorțită de gerul iernii, așa și noi să încercăm să ne trezim din somnul spiritual, din somnul indiferenței și al nepăsării față de mântuirea sufetului nostru. Să ne izbăvim de iarna grea a păcatelor și patimilor noastre, să înmugurim și să înflorim, mângâiați de Soarele Hristos și adăpați de la Izvorul de viață dătător.

Să nu deznădăjduim niciodată în necazuri și nevoi și să nu uităm că după orice iarnă își face victorioasă apariția-primăvara. Să învățăm de la primăvară că putem alunga norii negri ai deznădejdii cu soarele credinței, cu soarele iubirii, bucuriei, optimismului și speranței. Să învățăm că dacă nu ar fi iarna, primăvara nu ni s-ar părea atât de minunată, să învățăm să ne purtăm cu credință Crucea Spirituală, fiindcă numai așa vom reuși să trecem de examenul mântuirii. Și cu cât războiul duhovnicesc e mai greu, cu atât victoria asupra vrășmașului va fi mai frumoasă. Cu cât iarna e mai lungă și mai grea, cu atât primăvara va fi mai frumoasă și va fi întâmpinată de toți, cu mai multă iubire și bucurie.

Să arăm în ogorul inimii noastre cu plugul pocăinței și să semănăm semințele credinței, iubirii și nădejdii, talanții noștri să dea rod bogat din care să se înfrupte și aproapele nostru. Toate faptele noastre să fie plăcute Bunului Dumnezeu și ele să se înmulțească ca iarba și florile câmpului, să fim primăvară cu parfum de iubire și bucurie pentru semenii noștri. Să fim soli ai iubirii, speranței, nădejdii, să fim soli ai unei lumi mai bune, spațiu al Învierii Lui Hristos, spațiu al unei primăveri duhovnicești, ce transformă întunericul în lumină, gerul păcatului în căldura Duhului Sfânt, tristețea în bucurie, deznădejdea în nădejde, urâtul în frumos, răul în bine, moartea în viață.

Să ne bucurăm de prezent, de fiecare clipă a vieții ca dar de la Dumnezeu, să privim cu încredere spre viitor, să trăim în fiecare moment bucuria sărbătorii de Paște, sărbătoarea primăverii. Să fim recunoscători Bunului Dumnezeu pentru spectacolul pe care ni-l oferă cu dărnicie întreaga Sa creație, în anotimpul renașterii și al bucuriei și să învățăm de la primăvară că fiecare început este încă un pas în această imensă bucurie de a fi, este încă un pas pe drumul spre ACASĂ!

Să fim flori de liliac gingaș,

Să fim flori de albe mărgăritare,

Să fim ghiocei și flori de toporași.

Să fim lumină, să fim raze de soare.

Să fim minunate mărțișoare

Cu fire împletite din iubire,

Din comuniune și prietenie,

Din optimism și bucurie.

Să ne dăruim Lui Dumnezeu,

Și azi și mâine și mereu.

Să ne dăruim și aproapelui, necondiționat,

Să fim dar pentru ei, dar în iubire înveșmântat.

Viața întreagă să ne fie o primăvară,

Să fie un spectacol de lumină și culoare,

Să fie o veșnică sărbătoare și desfătare

În spațiul Învierii Lui Hristos,

În spațiul cald și luminos.

În spațiul reînvierii și iubirii,

În spațiul armoniei, fericirii.

Visele noastre pe aripi de îngeri

Să se înalțe spre albastrele zări,

Împreună cu ai primăverii vestitori.

Împreună cu rândunelele și albii cocori,

Să se înalțe spre Cer spre Acasă,

Și cele frumoase și de folos să ni se împlinească.

Și pentru minunatele daruri ale primăverii și ale vieții,

Să mulțumim cu recunoștință Bunului Dumnezeu.

Să mulțumim pentru bucuria de a fi.

Să mulțumim și azi și mâine și mereu.

Să trăim starea minunată a primăverii,

Să trăim starea bucuriei și reînvierii!!!

Cristina Toma

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ