Să semănăm seminţe de iubire de Dumnezeu şi semeni, în ogorul Lui Dumnezeu!

0
341

semanan,,Întâlnirea între persoană și persoană este lumină’’ (Părintele Dumitru Stăniloae)

Câtă nevoie avem de iubire în viaţa noastră! Cred cu tărie acest lucru, pentru că iubirea aduce pace, linişte sufletească, bucurie, căldură, lumină, nădejde, speranţă, bunătate, putere. Iubirea e viaţă, iubirea e credinţă autentică, iubirea e nestemata virtuţilor, iubirea e cea mai de preț comoară pentru omul care trăiește iubirea sănătoasă, iubirea în Duhul Lui Dumnezeu.

Dar de ce oare mulţi oameni fug de iubire? Oare pentru că se tem ca nu cumva lumina ei să nu-i orbească şi căldura ei să nu îi ardă? De ce când îi întrebi pe unii semeni: ,,Mă iubiţi?’’ se uită ciudat la tine şi dau alt sens acestei întrebări? De ce se gândesc cu toţii doar la iubirea trupească, de ce nu gândesc că există o iubire mai curată, mai profundă, o iubire divină, care îţi alină şi vindecă sufletul de orice durere şi întristare, care îţi vindecă sufletul de rănile greşelilor, păcatelor şi patimilor, fiindcă iubirea e medicamentul cel mai eficient, medicamentul ce vindecă orice boală trupească sau sufletească?

Ce frumoasă ar fi viaţa noastră dacă am iubi cu iubirea corectă şi adevărată, cu iubirea pe care o înveţi în spaţiul Bisericii Lui Hristos, cu iubirea creştină care, aşa cum spunea Părintele Porfirie, ,,are câteva însuşiri principale care o așează în vârful oricărei forme de iubire’’, fiindcă este o ,,iubire dezinteresată, jertfelnică, fără limite şi fără să facă deosebiri. Este iubire care nu cere răsplată, nici acceptare, nici răspuns, nici laudă, nici recunoaştere.’’

De ce suntem zgârciţi cu iubirea noastră, cu îmbrăţişările, cu zâmbetele noastre? Ce minunat e când întâlneşti o persoană care simte la fel ca tine, care te îmbrăţişează cu sufletul plin de iubire! Simţi o bucurie imensă, care îţi inundă sufletul, umplându-l de linişte, de deplinătate, de frumos şi lumină. Bunul Dumnezeu rânduieşte să întâlnim fiecare, pe cărarea vieţii noastre, şi oameni iubitori, pentru a nu ne pierde nădejdea şi speranţa că lumea poate fi mai bună, mai frumoasă şi mai iubitoare, pentru a nu ne înrăi de tot şi pentru a crede că unii oameni sunt îngeri trimişi pentru noi pe pământ, pentru a ne învăţa lecţia iubirii…

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru lumina cu care îmi înveşmântă sufletul când îmi dăruieşte prieteni minunaţi, care mă iubesc necondiţionat aşa cum sunt şi cu defecte multe, multe, nu numai cu calităţi. Îi mulţumesc Domnului meu drag că, pe drumul vieţii mele, m-a ajutat să întâlnesc oameni care mi-au schimbat radical modul meu de fi, de a gândi, de a simţi, de a trăi. Îi mulţumesc pentru oamenii simpli, cu inima curată, care mi-au predat lecţia simplităţii, lecţia modestiei şi smereniei, lecţia omeniei şi bunului simţ. Nu întotdeauna mi-am însuşit cunoştinţele lor, dar măcar au reuşit să aprindă scânteia divină din mine, au reuşit să-mi insufle dorinţa de a fi mai bună şi mai iubitoare.

E minunat când cunoşti persoane pe care simţi că le ştii de o viaţă întreagă, pe care le simţi parte din inima şi sufletul tău. E minunat când întâlneşti, pe cărarea vieţii tale, oameni care îţi umplu existenţa de lumină şi iubire, care îţi umplu sufletul de bucuria comuniunii, care te fac să te întrebi: Aşa arată şi se comportă îngerii? Nu e aşa că nu numai eu am întânit astfel de oameni-îngeri? Nu e aşa că aţi cunoscut cu toţii, măcar un om-înger, măcar un om care să vă facă să vă simţiţi iubiţi necondiţionat? În prezenţa unor astfel de oameni, simţi că toată gheaţa sufletului tău se topeşte, în prezenţa unor astfel de oameni te simţi vinovat că în sufletul tău şi-a făcut loc şi răutatea, nu numai bunătatea şi iubirea. În prezenţa unor astfel de oameni simţi cum scânteia divină din tine devine o flacără luminoasă, care împrăştie întunericul tuturor răutăţilor şi tuturor urâciunilor din viaţa noastră.

Haideţi să ne dorim cu toţii, ca şi întâlnirea noastră cu alte persoane să fie lumină, să fie foc curăţitor al indiferenţei, egoismului, judecăţii şi prejudecăţii, al răutăţii, al minciunii, al falsităţii, al orgoliilor de tot felul. Haideţi să fim purtători ai luminii Lui Hristos, să alungăm întunericul din spaţiul morţii, din iadul neiubirii şi să trăim cu toţii în spaţiul Învierii Lui Hristos, în spaţiul iubirii divine, în spaţiul în care ne folosim libertatea vieţii într-un mod responsabil, având model de iubire şi slujire pe Domnul iubirii, iertării şi milostivirii, pe Domnul bucuriei sfinte, al bucuriei autentice şi veşnice, pe Domnul păcii, pe Domnul luminii veşnice, pe Domnul Adevărului şi înţelepciunii.

Să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să învăţăm dragostea adevărată, să ne ajute să cultivăm dragostea adevărată şi curată în inimile noastre. Ce frumos e să semeni seminţe de iubire de Dumnezeu si semeni în ogorul Lui Dumnezeu! Ele rodesc însutit şi îţi aduc soare, linişte, bucurie şi fericire neumbrită în suflet. Dăruind iubire necondiţionată, devii vrednic următor al Semănătorului Hristos, Izvorul iubirii infinite, Izvorul nesecat al roadelor Duhului Sfânt!

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ