Să scriem această parabolă pe pereții sufletului nostru

0
139

trandafirSă căutăm dar cu luare-aminte la cele spuse. Dinadins stărui asupra acestei parabole, şi este a patra zi, şi nu mă opresc, pentru că văd mult folos din această istorisire şi pentru cei bogaţi, şi pentru cei săraci, şi pentru cei pe care-i tulbură fericirea păcătoşilor şi sărăcia şi necazurile drepţilor. Că oamenii se smintesc şi se tulbură tare când văd că cei bogaţi, deşi duc o viaţă plină de păcate, sunt fericiţi, iar drepţii, deşi trăiesc virtuos, trăiesc în amară sărăcie şi îndură şi alte necazuri mai cumplite decât sărăcia. Pilda aceasta însă este în stare să dea leacuri: înţelepţeşte pe bogaţi şi mângâie pe săraci; pe unii îi învaţă să nu se fălească, iar pe alţii îi mângâie în necazurile de aici; pe unii îi face să nu se îngâmfe că nu sunt pedepsiţi ei, deşi sunt păcătoşi, deoarece îi aşteaptă dincolo, pe lumea cealaltă, pedeapsă prea cumplită; iar pe alţii îi mângâie, ca să nu fie tulburaţi de fericirea celorlalţi, nici să nu creadă că Dumnezeu nu poartă grijă de viaţa noastră, când văd că omul drept suferă aici, iar omul rău şi ticălos o duce într-o fericire. Amândoi vor primi dincolo după merit: unul cununile răbdării şi ale suferinţei lui, iar celălalt, osânda şi pedeapsa răutăţii şi păcătoşeniei lui.

Această parabolă scrieţi-o! Şi bogaţii, şi săracii! Voi, cei bogaţi, pe pereţii casei voastre; voi, cei săraci, pe pereţii sufletului vostru! De o va şterge vreodată uitarea, scrieţi-o din nou! Dar, altfel spus, şi voi, bogaţilor, înainte de a o scrie pe pereţii casei voastre, scrieţi-o în sufletul vostru, purtaţi-o mereu cu voi, şi vă va fi vouă şcoală şi pricină de toată învăţătura. Dacă avem necontenit scrisă în sufletul nostru această parabolă, nu vor putea să ne umple de fală nici bucuriile vieţii acesteia, nici să ne umilească şi să ne doboare supărările, ci vom simţi în faţa bucuriilor şi a supărărilor ceea ce simţim când ne uităm la nişte tablouri pictate pe pereţi. După cum, când privim un bogat sau un sărac pictat pe un perete, nu invidiem nici pe bogat, şi nu dispreţuim nici pe sărac, din pricină că cele ce vedem sunt numai umbră, şi nu realitate, tot aşa, dacă ne vom da seama bine de natura bogăţiei şi a sărăciei, a slavei şi a lipsei de slavă şi a tuturor celorlalte bucurii şi tristeţi din viaţa aceasta, vom scăpa de tulburarea ce ne-o pricinuieşte fiecare dintre ele. Toate acestea sunt mai înşelătoare decât umbra, şi pe omul cu gânduri înalte şi vrednic nu-l vor putea mări nici cele strălucite şi slăvite şi nu-l vor putea doborî nici cele smerite şi dispreţuite.

 Dar din nou e timpul să auzim şi cuvintele bogatului: Rogu-te, dară, părinte, a spus bogatul, să-l trimiţi în casa tatălui meu pe Lazăr; căci am cinci fraţi; să le spună lor, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin! Pentru că nu i s-a împlinit cererea făcută pentru el, se roagă pentru alţii. Priveşte cât de iubitor de oameni şi de blând a ajuns din pricina chinului! Îl dispreţuia pe Lazăr, care fusese în faţa lui, şi se îngrijeşte acum de alţii, care nu sunt de faţă! Trecea cu vederea pe cel ce zăcea înaintea ochilor lui, şi-şi aminteşte acum de cei pe care nu-i vede, cerând cu multă stăruinţă de la Avraam grijă pentru ei, ca astfel să-i scape de chinurile ce aveau să vină peste ei. Roagă pe Avraam să trimită pe Lazăr în casa tatălui său, acolo unde Lazăr avusese arena de luptă şi unde i se deschisese stadionul virtuţii. Să-l vadă încununat, spunea bogatul către Avraam, aceia care-l văzuseră luptând! Martorii sărăciei, foamei şi nenumăratelor lui suferinţe să fie martorii cinstei, schimbării, întregii slave a lui Lazăr, ca, învăţând şi aflând din amândouă părţile că viaţa şi faptele noastre nu se sfârşesc cu viaţa de pe pământ, să se pregătească şi ei în aşa fel, ca să poată scăpa de chinul şi pedeapsa aceasta!”

– Ce-i răspunde Avraam?

– Au pe Moise şi pe prooroci, îi spune Avraam, să asculte de ei! „Nu le porţi tu atâta grijă, îi spune cu alte cuvinte Avraam, câtă grijă le poartă Dumnezeu, Care i-a făcut! A pus nenumăraţi dascăli care să-i înveţe, să-i sfătuiască, să-i povăţuiască!”

– Ce-i spune iarăşi bogatul?

– Nu, părinte Avraame, spune el, ci, dacă se va duce cineva dintre morţi la ei, se vor pocăi! Într-adevăr, aşa grăiesc cei mai mulţi oameni! Unde sunt acum cei ce spun: „Cine a venit de pe lumea cealaltă? Cine a înviat din morţi? Cine a spus ce este în iad?” Câte şi câte cuvinte de felul acestora nu şi-a spus bogatul în sine pe când chefuia şi petrecea! Pe vremea aceea, nici în bătaie de joc n-a cerut să învie cineva din morţi! Când auzea Scripturile, ridica dispreţuitor din umeri, râdea, socotea basme cele spuse. Socotea dar că şi fraţii lui gândesc cum gândea şi el altădată. De aceea îi spune lui Avraam: „Şi fraţii mei gândesc aşa. Dar dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, nu se vor mai îndoi, nu vor mai râde, ci vor fi cu mai multă luare-aminte la cuvintele Scripturii!”

– Ce i-a răspuns Avraam?

– Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi! Că asta-i adevărat, că cel care nu ascultă de Scripturi nu va asculta nici de cei înviaţi din morţi, au arătat-o iudeii care, pentru că n-au ascultat de Moise şi de prooroci, n-au crezut nici când au văzut morţi înviaţi. Ci, când încercau să ucidă pe Lazăr, când prigoneau pe apostoli, deşi înviaseră mulţi dintre cei morţi în timpul răstignirii .

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ