Să săvârșim binele în fiecare zi

0
88

bineFiecare zi și fiecare minut ne oferă ocazia să lucrăm binele în viața noastră și în viața celor de lângă noi. Cel ce face bine știe să se depărteze de rău și Dumnezeu îl ajută mult mai mult. Cel ce face bine devine ca un izvor curat și limpede din care izvorăsc mereu faptele bune. Dacă faptele bune nu ne schimbă în oameni buni atunci înseamnă că faptele nu s-au făcut din iubire ci s-au făcut din interes sau pentru a fi lăudate.

Orice lucru făcut te va face, adică motivațiile faptelor tale de zi cu zi te transformă în bine sau în rău depinde de alegerea făcută. Un om care-și ajută aproapele din iubire va simți în inima sa prezența harului lui Dumnezeu care vine să-l mângâie și să-i dea pace. Un astfel de om se luminează și se curățește de rău după fiecare bine săvârșit.

Lucrând binele în lume se naște iubirea și astfel devenim adevărați creștini și ne unim cu Dumnezeu. Faptele bune sunt lucrările divine care se săvârșesc prin voința noastră. Sunt faptele lui Hristos lucrate de noi. La un moment dat se crează o legătură destul de strânsă între toți cei care săvârșesc  binele. Se crează un cerc luminos în centrul căruia se află Hristos.

Există o interdependență între credință și faptă în sensul că din fapte se poate vedea credința omului, de aceea dacă credința nu este încununată cu fapte bune atunci ea este formală. Acest lucru îl arată Sfântul Iacob zicând: ”Tu, ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte și eu iți voi arăta, din faptele mele, credința mea” (Iacov 2,18) deoarece “credința fără fapte este moartă “(Iacob 2,17)

Cum crește un copac din rădăcini, și fructele din ramurile lor la fel și faptele bune cresc din credință și din har. Lucrarea binelui preamărește pe Dumnezeu înaintea oamenilor. Menirea eului, care face binele, este să înlăture întunericul din jur și să fie pentru toți unealta binelui, ființa de care să se fericească și să se lumineze toată creația.

Omul care nu lucrează binele este ca pomul neroditor, sterp și netrebnic. Vremea vieții prin care trecem ne dă tuturor posibilitatea ca să sporim duhovnicește, să ne îmbogățim moral și să cunoaștem bucuria dăruirii. Fapta bună trebuie să urmeze exemplul dăruirii lui Dumnezeu, Care face să răsară soarele și peste cei răi dar și peste cei buni.

“Dă cât poți da. Dacă ai un ban, cumpără cu el cerul, nu pentru că ești așa de bun ci pentru că Dumnezeu este așa de milostiv și de iubitor” (Sf.Ioan Gură de Aur). În privința dăruirii sunt oameni de multe categorii: sunt oameni ca de piatră adică care nu dăruiesc decât cu silă, alții sunt ca buretele adică cu o mână dau și cu altă mână iau și oameni ca fagurele adică care dau cu prisosință și din toată inima; dau cum dă pământul mai mult decât primește fiindcă în el pui un bob și culegi mai târziu un spic.

În inima iubitoare, care stă statornică în lucrarea binelui, răul nu are nici o putere, dispare. ”Așa cum focul nu rămâne în apă tot la fel, răul nu rămâne în inima iubitoare de osteneală”( Sf. Marcu Ascetul).

Ceea ce culegi este ceea ce semeni. Dacă faci bine, binele se va revărsa la un moment în viața ta. Dacă faci rău,mai devreme sau mai târziu răul se va întoarce asupra ta. Fiecare acțiune produce reverberații. Viitorul nostru este construit în funcție de acțiunile pe care le facem în prezent. Dacă ne dorim un viitor mai bun trebuie să acționăm într-un mod pozitiv.

Apopei Roxana

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ