Să nu juri strâmb

0
35

Ce înseamă să juri strâmb sau nedrept?! Înseamnă că-L iei pe Dumnezeu ca martor, pentru un lucru care nu este adevărat; cu alte cuvinte îl pui pe Dumnezeu, ca apărător al nedreptăţii; aceasta este o mare fărădelege şi cel care se face vinovat de jurământul nedrept va fi pedepsit, atât de oameni, cât şi de Dumnezeu. Adeseori cel care jură nedrept nu este descoperit de către oameni, dar nu poate scăpa de mânia lui Dumnezeu, care cunoaşte totul. Iată de ce Tatăl cel ceresc, nu lasă nepedepsit jurământul strâmb (nedrept) în lumea cealaltă şi adeseori, scurtează viaţa pământească a celui ce nu a jurat drept, sau chiar îi ia viaţa foarte curând sau îndată.

Iată o întâmplare, care confirmă cele spuse: Un om avut voia să-şi mărească averea, cumpărând de la vecinul său o frumoasă grădină, dar acesta nu s-a învoit să i-o vândă deoarece o avea ca moştenire de la părinţi şi-i era tare scumpă, iar pe deasupra îi aducea roade îndestulate pentru familia lui.

Stăpânul grădinii, om sărac şi muncitor, după vreun an de zile moare într-un accident; cel avut se duce la văduva vecinului şi-i spune, că soţul ei care a murit, cu o săptămână înainte de accident i-a vândut grădina, primindu-şi banii; el bogatul şi milosul îi mai dă 2000 de lei, pentru că îi e milă de ea, numai să meargă să perfecteze actele, pe care repauzatul n-a avut timp să le mai facă. Văduva a răspuns că ea nu ştie de nici-o vânzare, nu primeşte nici-un ban şi nici nu se gândeşte să dea grădina din care se hrănea întreaga familie.

Cel avut se supără, luă banii de pe masă şi-i zise văduvei că nu-i va da nici-un ban, iar grădina tot a lui va fi; în curând văduva fu chemată la judecătorie. Vecinul plătise trei oameni de nimic, care au jurat că înainte de moarte omul îşi vânduse grădina, iar ei au fost martori când acesta a primit banii pentru grădină.

Peste câteva zile văduva a trebuit să se mute din căsuţa şi grădina lor, la nişte creştini adevăraţi cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste faţă de oameni. Aceasta a fost judecata oamenilor.

Dar… a urmat Judecata lui Dumnezeu. Într-o săptămână au murit toţi cei trei martori mincinoşi: unul s-a înecat, altul s-a spânzurat, iar al treilea după o noapte de chef nu s-a mai sculat din pat. Dumnezeu la toţi trei viaţa le-a luat-o. Toată lumea din sat a simţit Judecata şi Puterea lui Dumnezeu, iar cel avut, înfricat că de acum Dumnezeu îi va lua şi lui viaţa, a redat văduvei căsuţa şi grădina. Dar după o jumătate de an şi el a fost chemat la Judecata lui Dumnezeu.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016