Să ne rugăm cu mare atenţie și cu pregătire sufletească

0
11

Să ne rugăm cu mintea concentrată la sensul cu­vintelor rugăciunii. Nu este îngăduit să rostim cu bu­zele cuvintele rugăciunii, iar mintea noastră să fie în altă parte. Rugăciunea este cea mai sfântă şi cea mai importantă lucrare a noastră, cea mai nobilă faptă a noastră.

Nu este permisă lipsa de atenţie, nici graba şi superficialitatea. Cuvintele rugăciunii să le spunem clar, rar, unul după altul, cu atenţie, cu evlavie, cu smerenie şi cu cucernicie.

Când ne rugăm cu propriile noastre cuvinte, concentrarea atenţiei este mai simplă. Însă când noi rostim ru­găciunile Bisericii, este nevoie de multă atenţie pentru a ne păstra mintea concentrată, pentru că gândul nostru se abate uşor şi se îndepărtează de rugăciune.

Iar acest pericol este mai mare atunci când ne rugăm în cadrul sfin­telor slujbe ale Bisericii noastre. De aceea este nevoie de pregătire sufletească înainte de a începe sfânta slujbă şi de străduinţă de concentrare a minţii în timpul ei. Rugă­ciunea fără atenţie este o batjocorire a lui Dumnezeu Cel Atoatevăzător şi este de preferat mai bine să nu se facă.

Ca să putem să ne rugăm, aşa cum am arătat mai sus, este necesară o anumită pregătire sufletească. Ru­găciunile noastre spontane făcute după ce am trecut printr-un anume pericol, ne-am speriat de ceva, am avut o nevoie urgentă, le facem de obicei cu toată puterea sufletului nostru, pentru că pericolul anterior ne-a pre­gătit sufleteşte şi ne-a îmboldit spre căutarea ajutoru­lui dumnezeiesc. Acelaşi lucru se întâmplă şi în momentele în care avem o atitudine de mulţumire fată de Dumnezeu, după un succes de care am avut parte.

Însă în rugăciunile noastre zilnice, pentru a reuşi înălţarea spre Dumnezeu a duhului nostru, concentra­rea atenţiei, evlavia, smerenia şi cucernicia, este nevoie ca înainte de a începe rugăciunea, cu câteva minute, să ne concentrăm mintea la lucrarea sfântă pe care urmează să o facem.

Şi pentru aceasta putem să ne folosim de ci­tirea unui verset din Sfânta Scriptură sau a unui frag­ment dintr-o carte duhovnicească sau gândindu-ne la sfinţenia rugăciunii. Însă pentru această pregătire sufle­tească este nevoie de câteva minute de tăcere şi de recu­legere înainte de a ne începe rugăciunea.

Sufletul nostru seamănă cu un motor care, „ca să por­nească”, trebuie mai întâi să se încălzească. Aşadar, pre­gătirea noastră sufletească este exact această încălzire prealabilă a sufletului.

Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017