Să lucrezi ca pentru Dumnezeu

0
70

La moartea tatălui său, un tânăr moşteni o avere însemnată. Pe patul de moarte tatăl îl îndemnă pe fiul său să folosească o parte din averea pe care i-o lăsa în scopuri de binefacere, iar acesta îi făgădui.

În satul acela era un zidar sărac şi cu o casă de copii, dar nu era un om al lui Dumnezeu, ci creştin numai cu numele. Tânărul care moştenise averea îl chemă şi zise: „Vreau să ridic pe acest loc frumos, o casă aşa ca pentru un om muncitor cu mai mulţi copii. Îţi plătesc bine, numai să-mi faci lucru bun şi trainic!” Zidarul a făgăduit, a primit banii necesari, iar tânărul bogat a plecat departe într-o excursie pentru câteva luni.

Înainte de a se apuca de treabă, zidarul ce şi-a zis? Nu mă vede nimeni… Voi cumpăra materiale cât mai ieftine şi slabe şi-l voi înşela pe cel avut! Lasă că nu-i strică să-i trag chiulul, căci nu se bagă de seamă la un om cu stare! Cu banii care-mi rămân petrec şi eu, ca să mai scap de necazurile mele… Şi aşa a şi făcut. A construit o casă ca vai de lume, slabă şi şubredă şi numai aspectuoasă, ca de făţuială; toţi banii care i-au rămas i-a cheltuit petrecând cum i-a plăcut lui.

Când s-a întors tânărul din excursie a văzut casa şi i-a înmânat zidarului un act zicându-i: „Iată, omule, acesta este actul de proprietate al casei; când te-am chemat ca să-mi construieşti casa, am făcut-o cu gândul ca s-o dăruiesc dumitale şi familiei, de aceea ţi-am zis să faci o casă bună şi trainică, ca pentru un om muncitor cu mai mulţi copii. Acum ia-ţi casa şi s-o stăpâneşti sănătos.”

Zidarul a rămas uimit şi ruşinat. S-a întristat şi şi-a zis: „Am vrut să înşel şi iată că m-am înşelat singur”. Şi de atunci zidarul şi-a schimbat felul de gândire şi de trai. Lucra ca pentru Dumnezeu, ştiind bine că, deşi nu-L vedem, Dumnezeu este întotdeauna de faţă cu noi.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016