S-o cinstim pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu

0
84

preasfantaS-o cinstim pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu pentru că s-a învrednicit a naşte şi a purta în braţe cu atâta cinste pe Iisus, Izvorul păcii şi al bucuriei desăvârşite. De la ea izvorăşte Apa Vieţii cea limpede care ne linişteşte setea şi care ne curăţeşte toate adâncurile din noi, care curăţeşte tot păcatul.

Cu adevărat ea este mama Domnului Iisus dar şi mama noastră, a tuturor. Prin picăturile rugăciunilor sale şi prin lacrimile aduse înaintea Fiului Sau şi lui Dumnezeu, ea mijloceşte pentru noi păcătoşii. Ne ajută să ne uşurăm de piatra cea greoaie a patimilor noastre şi să ne ridicăm pe treptele pocăinţei. Suntem datori s-o cinstim pe Măicuţa Domnului în gândurile noastre, în vorbele şi în faptele noastre.

În toată viaţa pe acest pământ să ne amintim că acolo sus avem o măicuţă care ne aude şi care ne ştie toate mişcările sufletului nostru. Când ne împresoară norii necazurilor, când purtăm în suflet amărăciune, când purtăm lacrimi pe obraz, când ne deznădăjduim să ne aducem aminte de Măicuţa Sfântă şi s-o chemăm să ne ajute prin rugăciunile noastre. S-o chemăm cu credinţă şi ea ne va izbăvi îndată de cele rele, de nevoile şi de grijile noastre. Să ne rugăm cu credinţă la icoanele ei. Cu adevărat sunt făcătoare de minuni.

În toate timpurile oamenii au încercat s-o zugrăvească pe Fecioara Maria ca pe o împărăteasă foarte frumoasă, blândă, demnă şi slăvită. Doamna Preacurată poartă în toate icoanele veşminte scumpe şi de fiecare dată ea poartă năframă pe cap. De obicei această năframă este roşie, simbolizând suferinţa. În unele icoane apar trei stele câte una pe fiecare umăr şi una pe frunte. Aceste stele simbolizează fecioria dar mai pot simboliza şi Sfânta Treime. Maica Domnului a fost fecioara înainte, în timpul sarcinii şi după Naşterea Domnului. Chipul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu ne transmite multă afecţiune şi linişte, iar zâmbetul uşor de pe faţa ei ne veseleşte sufletul.

Maica Domnului şi-a arătat adevărata sa milă şi iubire pentru noi oamenii prin îndeplinirea cererilor aduse înaintea icoanelor ce-o înfăţişează. De fiecare dată când omul a mers şi s-a închinat cu credinţă în faţa chipului ei zugrăvit şi aşezat în biserici, rugăciunea a primit răspuns. Maica Domnului face mari minuni, dar vestea se duce că icoana face minuni.

Măicuţa Sfântă este grabnic ajutătoare tuturor, apărătoarea celor asupriţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, mângâierea celor întristaţi, hrănitoarea celor flămânzi, celor goi îmbrăcăminte, celor feciorelnici curăţie, celor străini bună povăţuitoare, celor osteniţi sprijinitoare, orbilor vedere, celor surzi bună auzire, celor bolnavi grabnică vindecare, ajutătoarea tuturor celor ce sunt în nevoi şi în necazuri.

Plin este tot pământul de minunile ei. De la răsărit până la apus mari sunt minunile ei. Ea este alături de noi oriunde ne-am afla. Să mulţumim Domnului pentru că avem o maică mijlocitoare pentru noi păcătoşii, să-i mulţumim Domnului că avem pe Maica Domnului ajutătoarea noastră. Cât de mare este creaţia lui Dumnezeu cu lumea văzută şi cu lumea nevăzută, dar frumuseţea creaţiei se desăvârşeşte prin Maica Domnului. Ea este stăpâna cerului şi a pământului. Cât har şi dar a primit ea de la Dumnezeu? Câţi îngeri şi câte suflete îi se închină?? O! Mare este puterea ei! Cât de păcătos e tot omul… dar ea preferă să rămână alături de sufletele noastre şi să mijlocească pentru noi înaintea Fiului său şi înaintea Tatălui ceresc.

Având-o pe Maica Domnului în ceruri avem o inimă de mamă, o inimă care cândva s-a topit şi a simţit mare durere provenită din suferinţa pentru fiul său. Iubirea lui Iisus pentru mama sa este tot aşa de afectuoasă ca şi iubirea ei faţă de Fiul. El este Dumnezeu care s-a întrupat prin ea şi ţine seama la inima mamei lui, care a devenit Maica noastră.

Câtă bucurie sfântă nu ne cuprinde când ne rugăm la chipul ei cu grijă zugrăvit în icoane? Câte dorinţe şi cereri nu sunt îndeplinite când aducem rugi fierbinţi înaintea ei? Prin marea ei iubire ne învrednicim de mari daruri. Dar cel mai mare dar pentru noi rămâne Naşterea lui Iisus, prilej de bucurie pământească şi cerească. Câte lacrimi curg din ochii ei?? Sunt lacrimi sfinte scăldate-n iubire. A suferit Măicuţa la crucea Fiului său. Dureri ca de sabie au trecut prin sufletul său înaintea crucii fiului său dar acum Măicuţa plânge în faţa crucii noastre, în faţa crucii fiilor ei pământeşti. Suntem fii ei dacă îl urmăm pe Fiul său şi dacă facem voia Tatălui ceresc. În braţele ei găsim ocrotirea şi mângâierea. Ea este adevărata mamă mai curată decât toţi sfinţii şi decât toţi îngerii şi care s-a învrednicit a avea un loc de cinste şi un loc de frunte lângă tronul Fiului Său din Împărăţia cea veşnică.

Prin ea s-au deschis cerurile, prin ea s-a născut Iisus cel din Sfânta Treime. Ea este scara pe care Iisus coboară din cer la noi, pe pământ şi ea este este scara pe care noi oamenii ne urcăm sus în cer. Prin ea s-a născut Lumina Lumii cea care îndepărtează tot întunericul.

Să-i ştergem lacrimile de pe obraz prin purtări bune, prin fapte bune, prin gânduri curate şi s-o cinstim mereu aducându-i ca şi îngerii cele mai frumoase laude şi cele mai frumoase fapte.

Apopei Roxana

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ