VIDEO Rosalind Franklin a făcut descoperirea secolului şi a murit prematur de boala secolului

0
112

Născută la Londra în 1920, ROSALIND FRANKLIN a fost un biofizician britanic cu o contribuţie decisivă la înţelegerea structurii moleculare a ADN-ului, virusurilor, cărbunelui şi a grafitului. Munca ei legată de ADN a devenit celebră deoarece ADN-ul joacă un rol esenţial în metabolismul celulelor şi în genetică, iar descoperirile lor au ajutat lumea ştiinţifică la înţelegerea modului în care informaţia genetică trece de la părinţi la copii.

ROSALIND FRANKLIN. La mijlocul anului 1956, în timp ce în lucra în Statele Unite, Rosalind Franklin a început să se suspecteze că are ceva probleme medicale. O operaţie făcută în acelaşi an a arătat că avea două tumori în abdomen. În ciuda tratamentului pentru cancer, Rosalind Franklin a continuat să muncească. La finele lui 1957, ROSALIND FRANKLIN s-a simţit rău din nou şi a fost internată în spital. A murit pe 16 aprilie 1958, la Londra, din cauza unei bronhopneumonii, suferind şi de cancer ovarian. Expunerea la raze X se consideră a fi fost o posibilă cauză a bolii sale. Alţi membri ai familiei sale au murit şi ei de cancer.

ROSALIND FRANKLIN, femeia care a descoperit structura ADN-ului, este celebrată, joi, printr-un Google Doodle aniversar. Cristalograful și biofizicianul britanic ROSALIND FRANKLIN s-a născut pe 25 iulie 1920, în Londra, într-o familie bogată de evrei.

ROSALIND FRANKLIN, femeia care a descoperit structura ADN-ului, este celebrată, joi, printr-un Google Doodle aniversar.

Cristalograful și biofizicianul britanic ROSALIND FRANKLIN s-a născut pe 25 iulie 1920, în Londra, într-o familie bogată de evrei.

ROSALIND FRANKLIN a descoperit structura de dublu helix a acidului dezoxiribonucleic (ADN), iar munca sa a permis mai departe identificarea modului în care informația genetică este transmisă de la părinți la copii. Biofiziciana Rosalind Franklin este însă cunoscută mai ales ca fiind „femeia care nu a primit premiul Nobel pentru contribuţia sa la descoperirea structurii ADN-ului”. În perioada în care a cercetat structura ADN-ului, Franklin a lucrat la King’s College din Londra, sub îndrumarea lui Maurice Wilkins. Conform relatărilor, acesta ar fi folosit descoperirile făcute de Rosalind Franklin, fără ca aceasta să ştie, şi le-a arătat prietenilor lui, Francis Crick şi James Watson, care la rândul lor încercau să descopere structura ADN-ului.

Wilkins, Crick şi Watson au fost recompensaţi cu premiul Nobel în 1962. Ulterior, Crick a recunoscut că cei trei au folosit imaginile realizate de Rosalind Franklin, pentru a-şi formula, în 1953, ipoteza lor cu privire la structura ADN.

ROSALIND FRANKLIN a mai făcut descoperiri și în ceea ce privește RNA-ul (acidul ribonucleic), virusurilor, cărbunelui și grafitului.

ROSALIND FRANKLIN a murit de cancer ovarian în anul 1958, la vârsta de 37 de ani.

În Google Doodle-ul aniversar de joi, cea de-a doua literă „o” este înlocuită de chipul desenat al lui ROSALIND FRANKLIN încadrat într-un cerc, în timp ce în locul „l”-ului se află o structură de tip dublu helix a ADN-ului

ROSALIND FRANKLIN – De ce nu i s-a decernat PREMIUL NOBEL

Într-un sondaj realizat de publicația „New Scientist” în 2009, ROSALIND FRANKLIN a vost votată pe locul doi în topul celor mai importante femei de știință din istorie, prima poziție fiind ocupată de către Marie Curie.

ROSALIND FRANKLIN nu a fost laureată a premiului Nobel, chiar dacă în 1962, la patru ani după ce a murit, colegii ei de laborator au primit această distincție. Premiile Nobel nu se acordă persoanelor decedate, astfel că ROSALIND FRANKLIN nu a putut primi un premiu Nobel.

Într-o zi din luna februarie a anului 1953, doi oameni de ştiinţă care lucrau la Universitatea Cambridge – unul britanic, altul american – au intrat triumfători într-un local zis „Vulturul”, anunţând că descoperiseră „secretul vieţii”. Părea o veste prea măreaţă pentru a fi anunţată la bodegă, dar aşa era viaţa universitară la Cambridge în anii ’50, iar cei aflaţi de faţă erau cu toţii oameni de ştiinţă care înţelegeau importanţa unei asemenea noutăţi. Vestea era într-adevăr extraordinară: Francis Crick şi James Watson descoperiseră structura moleculei de ADN – celebrul „dublu helix” -, înfăptuire considerată drept una dintre cele mai de seamă izbânzi ştiinţifice ale tuturor timpurilor.

Aşa de familiară ne-a devenit imaginea dublei elice a ADN-ului – reprezentată pe coperţile manualelor de biologie de la şcoală şi pe coperţile mai tuturor cărţilor în care e vorba despre genetică – încât pare un lucru cunoscut de când lumea. Dar n-au trecut decât 60 de ani – anul acesta se împlinesc – de când a fost descifrat acest mister  ştiinţific  – structura moleculei de ADN -, multă vreme un  fel de „sfânt Graal” al cercetărilor de biochimie.

O lungă polemică ştiinţifică, o luptă de idei de ani în şir a precedat descoperirea acestei alcătuiri, iar succesul s-a clădit, treaptă cu treaptă, pe cunoştinţele anterioare de chimie, biologie şi fizică, trecând prin erori, dispute, dezamăgiri, pentru a ajunge, în fine, la apoteoză: momentul de glorie când Francis Crick şi James Watson şi-au dat seama că modelul imaginat de ei satisface toate exigenţele şi poate fi socotit drept o imagine corectă, veridică, a structurii acizilor nucleici. Era anul 1953.

Bineînţeles, ei doi nu sunt singurii care au trudit pentru obţinerea acestui succes. Ei doi sunt cei care, punând cap la cap informaţiile obţinute până atunci prin propriile lor cercetări, plus datele obţinute, în decenii de studii, de oameni de ştiinţă de pe două continente, au avut intuiţia genială a modului în care aceste date se îmbină pentru a crea modelul corect.

Labratorul Cavendish de la Cambridge, unde şia-u desfăşurat Crick şi Watson cercetările care au dus la descifrarea structurii ADN.

Ar fi mulţi cei care, fără a căuta neapărat să afle structura ADN, au contribuit , prin studiile lor de chimie, biologie şi fizică, la adunarea datelor fundamentale. Au fost şi alţii care chiar au încercat să afle structura ADN şi au propus modele, dar acestea s-au dovedit eronate. Aşa se scrie istoria ştiinţei.

În orice caz, pe lângă James Watson şi Francis Crick, care şi-au desfăşurat cercetările la Laboratorul Cavendish din Cambridge, cei care au contribuit cel mai mult la reuşită, prin cercetările lor, au fost Maurice Wilkins şi ROSALIND FRANKLIN, care au lucrat, în perioada respectivă, la King’s College London. Aceşti patru savanţi sunt cei cărora li  se datorează, în cea mai mare parte, meritul de a fi dezlegat această enigmă a biologiei. De altfel, Maurice Wilkins a împărţit cu Crick şi Watson premiul Nobel pentru medicină/fiziologie, acordat în anul 1962 pentru această descoperire. ROSALIND FRANKLIN, care a contribuit decisiv la succes, nu a făcut parte dintre laureaţi dintr-un motiv simplu şi tragic: a murit înainte de decernarea premiului, în 1958, la vârsta de numai 37 de ani, ca urmare unui cancer.

Sursa realitatea.net

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

[pro_ad_display_adzone id="95017"]

LĂSAȚI UN MESAJ