Din istoria vizuală a artei – Ritualul banchetului în Antichitate: Vase de băut

0
230

cartel-tympanum-1024x708

Pentru greci, viţa-de-vie şi vinul erau un dar al lui Dionysos. Zeul este omniprezent  pe vasele de băut, consemnează “Istoria vizuală a artei” (Larousse), ediție coordonată de Claude Frontisi.

Dionysos i-a învăţat pe greci cum să cultive viţa-de-vie şi cum să bea vinul. Acesta trebuie să fie amestecat cu apă, în proporţii ce variază, şi împărţit, atunci când este consumat împreună cu ceilalţi la banchet, loc important de socializare masculină. Un astfel de consum necesită o veselă specială, adaptată ştiinţei de a bea.

Sunt necesare amfore pentru transportul vinului şi hidrii pentru apa, un crater cu gura largă pentru amestecul vinului cu apa; căni (oinokhoes) de turnat şi de scos apa din fântână; şi, în sfârşit, cupe pentru fiecare băutor în parte. Alături de formele metalice (din aur, argint sau bronz) care au fost topite aproape toate şi deci au dispărut, se dezvoltă o importantă producţie de vase din lut ars.

Ceea ce conferă originalitate veselei greceşti comparativ cu cea a altor culturi este decorul pictat, bazat, în esenţă, pe figura umană. Odată cu apariţia stilului geometric (mijlocul secolului al VIII-lea Î.Hr.), acest decor înlocuieşte motivele animaliere încă prezente în timpul perioadei orientalizante (secolul al VIII-lea), dar este abandonat definitiv în producţia atică cu figuri negre din secolul al Vl-lea.

Repertoriul figurat

Repertoriul atic este consacrat la vremea aceea fie subiectelor mitologice, în special eroilor (Heracles sau Tezeu îndeosebi) şi luptelor epice, fie unor teme legate de viaţa socială (atletismul, războiul, vânătoarea, banchetul). Motivele astfel reprezentate îşi găsesc echivalentul în poezia epică sau lirică, ea însăşi cântată sau recitată în timpul simpozionului. Astfel, decorul ceramicii şi cultura orală lucrează în paralel şi îşi răspund reciproc, fără ca vreuna dintre ele să devină ilustrarea mecanică a celeilalte. Poezia şi pictura, cele două arte, se intersectează la banchet, pentru plăcerea ochiului şi a urechii.

Un banchet mitic

banchet1

(CRATER CORINTIC, ÎNĂLŢIME 46 cm, CCA. 600-590 Î.HR., MUZEUL LUVRU, PARIS)

Pe registrul superior al acestui crater corintic se desfăşoară o scenă de banchet. Băutorii, cu o cupă în mână, stau întinşi pe paturile lor, în faţa unor mese încărcate cu bucate şi se întreţin în mod plăcut. Inscripţiile, în alfabet corintic, uşor diferit de alfabetul atic, conferă scenei un context mitologic. Heracles (la stânga) îl primeşte pe Euritos, tatăl Iul lole, care stă în picioare între cele două paturi ale lor. Pictura pune în scenă momentul de convivialitate care precede disputa dintre Heracles şi Ifitos, fratele lui lole.

banchet2

Pe registrul inferior al vasului este reprezenta o cursă de cavaleri care ritmează ansamblul în mod dinamic, făcâr astfel trimitere la universul aristocratic al cavaleriei. Folosirea stilului figurii negre, a conturului pentru anumite detalii ale mobilierului sau pentru chipul lui lole, a unor haşuri roşii în tehnic aplatului, toate acestea sunt caracteristice stilului corintic vechi, din care stilul atic cu figuri negre se inspiră parţial.

Un vast repertoriu mitic

banchet4

(CRATER ATIC CU FIGURI NEGRE NUMIT „VASUL FRANCOIS” CLITIAS ŞI ERGOTIMOS, CCA 570 Î.HR., ÎNĂLŢIME 66 CM MUZEUL ARHEOLOGIC NATIONAL, FLORENŢA)

Acest crater atic, găsit la Chiusi de arheologul A. Francois, de la care îi derivă şi numele, este unul dintre vasele cele mai complexe şi mai bogate care au fost conservate. Semnat de pictorul Clitias şi de olarul Ergotimos, cuprinde peste 150 de figuri reprezentate pe şase registre. Zona principală, situată la nivelul pornirii anselor, reprezintă vizita pe care zeii olimpleni le-o fac lui Thetys şi lui Peleu, părinţii lui Ariile, după nunta lor. Pe gulerul vasului figurează: vânătoarea lui Calydon, jocurile în onoarea Iul Patroclu, dansul lui Tezeu la Delos, lupta lapiţilor şi a centaurilor.

Pe pansă, în afara cortegiului zeilor, se mal văd: Ahile urmărindu-l pe Troilos şi întoarcerea Iul Hefaistos în Olimp. Ahile mai este reprezentat, mort, pe anse, în timp ce, pe piciorul vasului, pigmeii luptă împotriva cocorilor.

Un monument în miniatură

Ansamblul are în acelaşi timp calităţi monumentale, prin dimensiunea sa şi prin profunzimea figurilor care îl animă, dar şi valori miniaturale, prin scara rezervată personajelor, detaliul minuţios al inciziilor.

Lucrarea lui Clitias, care stăpâneşte perfect scrierea şi îşi denumeşte fiecare personaj, relevă o măiestrie grafică egală cu cea a cizelărilor decoraţiei de bronz de pe scuturile oferite lui Zeus la Olimpia.

Repetiţii şi variante

banchet3

(CUPĂ ATICA CU FIGURI ROŞII ATRIBUITĂ LUI DOURIS CCA 480 Î.HR. DIAMETRU 30 CM MUZEUL GREGORIAN ETRUSC VATICAN)

Menirea poeţilor, ale căror texte au fost pierdute, în cea mai mare parte a lor, pentru posteritate, este de a cânta memoria eroilor trecutului. Pictorii nu ezită însă să introducă variante în repertoriul eroic. Aşadar, această cupă a lui Douris reprezintă o scenă necunoscută altundeva. Măiestria desenului şi a compoziţiei nu ne permite, cu toate acestea, să vedem aici doar o simplă divagaţie sau o presupusă eroare a artistului.

La dreapta. Atena, cu bufniţa în mină, stă în picioare în faţa unui şatpe enorm, un dragon, care vomita prin gura deschisă un om cu braţele atârnând şl cu părul în dezordine. Arborele din planul secund şi pielea de oaie agăţată (lâna de aur?) ne fac să ne gândim că ar fi vorba despre lason, conducătorul argonauţilor, surprins aici într-o aventură despre care nu ştim nimic altceva.

Memorie mitică, memorie vizuală

La banchet, băutorul confruntat cu această imagine poate povesti celorlalţi, cu mai multă uşurinţă decât noi, episodul evocat în acest medalion sau să-şi imagineze continuarea poveştii în detaliu, pătrunzând astfel în memoria colectivă care ne scapă astăzi, în bună parte, deşi reprezentări de acest gen au ca scop tocmai activarea ei, în special la banchet, loc al dialogului şi recitării poetice.

Un preţios exemplu de pictură greacă

banchet

(MORMÂNTUL SCUFUNDĂTORULUI, CCA 480 Î.HR. 100 X 256 CM, MUZEUL ARHEOLOGIC, PAESTUM)

Acest panou pictat face parte din decorul unui cheson funerar, descoperit în 1968 la Paestum, la sud de Neapole. Fresca utilizează o tehnică o tempera pe un grund de var şi nisip: suprafaţa finală încorporează praf de marmură, care dă strălucire şi soliditate picturii. Este vorba despre unul dintre rarele exemple de pictură murală de tradiţie greacă conserva: aproape intact, ceea ce permite măsurarea distanţei care separă această pictură de cea care ornează vasele greceşti ale epocii.

Pictura funerară

În spaţiul funerar al mormântului, cele patru părţi ale chesonulul reprezintă o scenă de banchet, în timp ce pe capac apare imaginea unui scufundător, reprezentare care a dat numele mormântului şi simbolizează, fără îndoială, saltul în lumea de dincolo. Dacă stilul pictural este în întregime grec, practica mormântului pictat şi a evocării vieţii frumoase de la bar chel este tipic etruscă. Nimic morbid, dimpotrivă: băutorii cântă şi discută, la fel ca şi cei de pe vase.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ