Recunoştinţa

0
100

bolnavaO femeie din Cluj, grav bolnavă, s-a internat în spital. Trebuia urgent operată.

Dar doctorii, văzând – o foarte slăbită, nu s-au încumetat s-o opereze. Noaptea, însă, s-a arătat în vis doctorului un om necunoscut, care i-a spus:

-Du-te acum la spital şi operează femeia, că altfel moare!

-Dar dumneata cine eşti?, întreabă doctorul.

-Eu sunt cutare.

În clipa aceea, doctorul s-a sculat din somn, a plecat la spital  şi a operat femaia bolnavă. Ea scăpă cu bine. După câteva zile întreabă pe bolnavă:

-Cunoşti pe cutare?

-Nu, nu cunosc, domnule doctor.

Dar peste un timp, femeia vindecată s-a dus în cimitir, ca de obicei, la mormântul rudelor sale. La urmă aprinse o lumânare şi la un mormânt de alături. Când se uită atentă, observă că numele de pe cruce era identic cu cel cu care se arătase doctorului.

Ce  se întâmplase? Femeia obişnuia să aprindă mereu câte o lumânare la mormintele vecine cu a rudelor sale , că îşi zicea: “Să aprind o lumânare şi la sufletul acesta. Cine ştie, dacă are grijă de el!”

Deci, iată că şi cei adormiţi s-au arătat recunăscători faţă de binefăcători.

“Istorioare duhovniceşti”, arhimandrit Ioanichie Bălan 

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ