Recunoştinţa unui animal

0
33

Un sclav cu numele de Androcles, fugise de la stăpânul său într-o pădure şi locuia într-o peşteră. Deodată auzi un răget de fiară sălbatică şi la gura peşterii apăru un leu.

Nenorocitul om credea că nu mai are scăpare, însă fiara se apropie încet, scoţând nişte urlete de durere, ca şi când ar fi cerut ajutor.

Androcles a prins curaj şi s-a apropiat mai mult; el a observat că leul şchioapătă, având o rană la picior. Sclavul luă laba leului în mână îi umezi rana cu salivă, ca un doctor şi-i trase un spin mare care intrase în călcâiul animalului. Leul suspină adânc, Androcles apăsă pe umflătură, curăţă rana, o spălă, în timp ce leul suferea cu multă răbdare.

După un timp scurt, leul simţindu-se mai uşurat de dureri, începu a sări, a bate din coadă şi apoi linse cu recunoştinţă mâinile şi picioarele doctorului său.

De acum încolo, Androcles deveni prietenul animalului cu care împărţea mâncarea zilnică, timp de câteva luni, după care sclavul Androcles fu prins de către nişte oşteni înarmaţi care-l duseră la stăpânul de la care fugise.

Androcles a fost osândit la moarte, prin aruncarea ca hrană leilor. În acest scop un leu a fost lăsat fără hrană câteva zile pentru a-l mânca pe Androcles. Ziua s-a apropiat; lumea s-a adunat în jurul arenei.

Se auzi răcnetul leului nemâncat; se făcu o tăcere înfiorătoare; lumea aştepta cu sufletul la gură, cutremurată de ceea ce avea să vadă. Dar frica şi întristarea poporului se prefăcu în câteva clipe în uimire şi mare bucurie când văzură că leul înfometat, în loc să-l sfâşie pe sclav, se învârte pe lângă el, se culcă la picioarele lui ca un câine credincios pe lângă stăpânul său.

Cârmuitorul ţinutului aceluia porunci lui Androcles să dezlege taina acestei nemaipomenite întâmplări. Androcles începu a povesti înaintea întregului popor adunat, cum petrecuse el în pădure împreună cu leul.

Toţi cei de faţă se bucurară de aceasta, văzând că şi fiarele sălbatice, prin răbdare şi mulţumire, se domesticesc şi capătă simţiri de om.

Atunci toţi într-un glas se rugară de căpetenia ţinutului aceluia să-l ierte pe Androcles, iar acesta nu numai că-l iertă, ci îi mai dădu şi leul în dar, care prin recunoştinţa lui l-a scăpat pe Androcles de la moarte de două ori.

Morala: Bine faci, bine găseşti.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016