Recomandare de lectură: „Cea mai frumoasă carte din lume”, de Eric-Emmanuel Schmitt

0
531

Cea mai frumoasa carte coperta_09301157Volumul lui Eric-Emmanuel Schmitt, „Cea mai frumoasă carte din lume” conţine zece proze despre feminitate. Cartea, publicată la noi în 2011, este cel de-al optulea volum care a apărut în seria de autor dedicată de Humanitas Fiction unuia dintre cei mai îndrăgiţi scriitori francezi contemporani.

Volumul de povestiri urmăreşte destinele a opt femei surprinse în căutarea pasionată a iubirii. De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardară aroganţă cu trecut misterios, de la soţia dezamăgită care descoperă că soţul ei duce o viaţă dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deţinută politică la prinţesă nonconformistă ce străbate desculţă străduţele unei cetăţi medievale mediteraneene, în cele opt povestiri chipurile dragostei se schimbă, deşi nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeaşi.

Povestirea Odette Toulemonde, din acest volum de proză scurtă. a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel şi Jacques Weber

„Fiecare dintre povestirile acestui volum pune în lumina, cu un lirism de o prospeţime unică, o ipostază a sufletului feminin“ a scris L’Express.

„Schmitt e un povestitor înnăscut, care are harul de a depăna istorii aparent simple, ce conţin însă o adevărată filozofie de viaţă“ a punctat La Libre Belgique.

„Aceste superbe povestiri ne amintesc de Maupassant prin linia narativă, finalurile neaşteptate, umorul sarcastic şi pătrunderea psihologică“ a subliniat Kirkus Reviews.

Scurtă biografie

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon.

În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obţine titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea la Valognes.

Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea şi pentru care este distins cu trei premii Molière, Variaţiuni enigmatice, Libertinul etc.

În 1994 îi apare primul român, Sectă Egoiştilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franţa şi în străinătate.

În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théătre pentru întreagă activitate. De acelaşi succes răsunător se bucură şi romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Partea celuilalt (2001), Pe când eram o opera de artă (2002), precum şi eseul Viaţă mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc Ciclul invizibilului – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim şi florile din Coran (2001), Oscar şi Tanti Roz (2002) şi Copilul lui Noe (2004)– s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase ţări.

Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a două volume de nuvele şi povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri (2006) şi Visătoarea din Ostende (2007).

În 2010 publică Concert în memoria unui înger, distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela.

A primit peste douăzeci de premii şi distincţii literare, iar în 2000 a primit titlul de Chevalier des Arts et des Lettres.

În seria de autor „Eric-Emmanuel Schmitt“ au apărut Milarepa, Domnul Ibrahim şi florile din Coran, Oscar şi Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viaţă mea cu Mozart, Sectă Egoiştilor sau Evanghelia după Pilat.

Ana Grama

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ