RECOMANDARE DE LECTURĂ: „Bucură-te, cea plină de har! Cuvinte la praznicele Maicii Domnului” – Simeon, Mitropolit al Noii Smirne

0
34

„Închin această lucrare, ca semn de iubire, fraţilor mei în Hristos de la Sfântul Schit al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Troizinos.” (Simeon, Mitropolit al Noii Smirne)

Prolog

Persoana cea mai cinstită de către Sfânta Biserică, după Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. În conştiinţa Bisericii, în credinţa şi în cultul ei, Maica Domnului este „mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii”.

Cinstea, respectul, iubirea şi adorarea pe care creştinii ortodocşi le nutresc faţă de Fecioara Maria sunt nemărginite. După Domnul nostru Iisus Hristos, Preasfânta Sa Maică este cea care ocupă locul cel mai însemnat în cultul bisericesc şi în rugăciunile noastre personale. Rugăciunile cele mai scurte pe care credincioşii le adresează Născătoarei de Dumnezeu: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi!”, sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi”, se aud de nenumărate ori la orice slujbă bisericească.

Invocarea „Preasfântă Fecioară!”, care ţâşneşte nestăvilit de pe buzele noastre în orice moment şi în orice clipă – îndeosebi în ceasurile grele – exprimă încrederea adâncă şi credinţa nezdruncinată a prezenţei duhovniceşti a Maicii Domnului în viata noastră.

Imnografii şi poeţii inspiraţi de Dumnezeu au alcătuit în cinstea ei mulţime de poezii şi imne minunate prin care au preaslăvit persoana, virtuţile, ajutorul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii în Hristos, diferitele praznice bisericeşti închinate ei.

Evlavia fiilor credincioşi ai Bisericii a întemeiat în numele Maicii Domnului o mulţime de
sfinte mănăstiri, a ridicat biserici vestite, i-a afie- rosit minunate locaşuri de închinare.

Chipul ei preasfânt a fost zugrăvit în minunate icoane sau în tablouri religioase de excepţie de către pensulele celor mai vestiţi pictori şi zugravi.

Exprimându-şi sentimentele de cinstire şi evlavie faţă de Maica Domnului, părinţii purtători de Dumnezeu şi propovăduitorii Evangheliei mântuirii au alcătuit şi au înălţat cele mai frumoase laude şi cuvinte de adevărată valoare şi frumuseţe teologică, monumente de omilii eclesiastice.

Arătându-şi legătura lor cea mai strânsă şi evlavia lor neprefăcută, credincioşii i-au împărţit Maicii Domnului denumiri nenumărate, pline de frumuseţe şi expresivitate.

Întrebarea pe care probabil şi-o va pune cineva: „De ce toate acestea? Care este pricina?”, ne conduce în inima, în centrul tainei credinţei noastre. Noi, creştinii, o cinstim profund pe Fecioara Maria, pentru că este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

Pronia divină şi atotînţelepciunea lui Dumnezeu a ales-o pe Preacurata să slujească lucrării întrupării Logosului lui Dumnezeu, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi.

Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu (Luca 1, 43). Din aceasta Iisus Hristos a primit firea noastră omenească.

Fecioara Maria a zămislit „de la Duhul Sfânt” şi L-a primit în pântecele ei pe Dumnezeu, Izbăvitorul nostru. Ea s-a învrednicit să nască după trup pe Domnul nostru Iisus Hristos, să devină Maică, Născătoare de Dumnezeu adevărată în conştiinţa neînşelată a Bisericii, aşa cum s-a exprimat oficial în hotărârile lui dogmatice Sinodul al IlI-lea Ecumenic (anul 431 după Hristos).

Această legătură strânsă şi indisolubilă a Maicii Domnului cu Persoana Izbăvitorului nostru, constituie temelia cinstirii, a adorării şi a recunoştinţei noastre faţă de persoana ei sfântă. Cinstirea pe care i-o datorăm Maicii se urcă în final la Persoana Fiului ei şi Mântuitorului nostru, a Cărui întrupare sfântă a slujit-o ca un instrument ales al lui Dumnezeu.

Legătura aceasta a Născătoarei de Dumnezeu cu Persoana lui Hristos şi cu taina mântuirii noastre i-a oferit un loc unic în viaţa Bisericii. Ca Maică a lui Dumnezeu, ea este în paralel şi Maica Bisericii, Maica iubitoare a tuturor creştinilor.

Ea mijloceşte pentru toţi către Iubitorul de oameni Dumnezeu. Ne mângâie necazurile, ne ocroteşte de orice primejdie, ne acoperă de orice rău. Astfel, Maica Domnului devine refugiul sigur şi ocrotitoarea neruşinată a creştinilor care poartă lupta cea bună a credinţei şi care îşi pun nădejdea în ea şi în mijlocirile ei neadormite.

În timpul îndelungatei mele slujiri misionare, ca preot şi ca episcop, i-am afierosit multe omilii persoanei sfinte a Născătoarei de Dumnezeu. Cu prilejul marilor sărbători închinate Maicii Domnului, a Acatistelor închinate ei în perioada Postului Mare şi a Canoanelor Paraclise pe care le cântăm în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, am vorbit despre Preadulcea Maică a Domnului, despre contribuţia ei la întruparea Logosului dumnezeiesc şi despre lucrarea ei, a mântuirii în Hristos, despre locul pe care îl ocupă în viaţa Bisericii, despre iubirea, evlavia şi încrederea pe care noi creştinii o nutrim faţă de chipul ei sfânt.

Aceste sentimente sfinte faţă de Maica Domnului nostru, şi îndemnul fraţilor iubitori de Hristos care slujesc din amvonul Bisericii, ne-au mişcat să selecţionăm şi să publicăm
sub forma acestei cărţi mai multe omilii dintre cele pe care le-am rostit de-a lungul timpului.

În omiliile pe care le-am cuprins în volumul de faţă, am depus strădania ca praznicele Maicii Domnului şi cântările legate de ele, din care sunt alcătuite omiliile, să fie legate de viaţa în Hristos a credincioşilor şi de lupta duhovnicească pe care o poartă.

Dacă strădania noastră a reuşit, şi în ce măsură s-a întâmplat aceasta, o vor judeca cititorii care le vor cerceta. Dorinţa şi urarea noastră este ca cei care le vor citi să se folosească duhovniceşte, iar propovăduitorii mai noi ai cuvântului dumnezeiesc, apreciind contribuţia noastră smerită, a celor mai vechi, să slujească predica eclesiastică cu mai multă râvnă şi cu rod mai mare.

Mitropolitul Simeon (Koutsas) al Noii Smirne s-a născut 1945 în insula Lesbos şi a studiat teologia la Atena. Timp de doi ani a ocupat postul de secretar al Sfintei Mitropolii de Atika, în 1973 a fost hirotonit iero- diacon, iar în 1975 ieromonah şi hirotesit arhimandrit. Tot în anul 1973 a fost numit predicator oficial şi a slujit în Mitropoliile de Atika (1973-1974), Ydra, Spetses şi Eghina, (1974-1979) şi Noua Smirnă (1979-2002).

Aspectele lucrării eclesiastice asupra cărora s-a aplecat în chip deosebit au fost predica, cateheza şi spovedania tinerilor. Între anii 1981-1984 a primit o bursă de studii şi binecuvântarea Sfântului Sinod să meargă la Paris pentru studii post-universitare, pe care le-a continuat şi la Strasbourg.

„Bucură-te, cea plină de har! Cuvinte la praznicele Maicii Domnului”- Simeon, Mitropolit al Noii Smirne. Trad. din lb. greacă de pr. Victor Manolache. – Galaţi: Egumeniţa, 2017

Baner asculta RJS