Râvnă aprigă de pastoraţia românească

0
14

Un părinte monah, arhimandrit, cu un debordant simţ al umorului şi de o dezarmantă savoare a limbajului, mă sună într-o seară:

– Fratele meu, să vezi cum a lucrat Bunul Dumnezeu să mă izbăvească dintr-o grea, cumplită ispită!

Ştii că eu, aşa, mai mistic cum sunt de felul meu, de mult mă luptam cu gândul să mă nevoiesc în Sfântul Munte Athos, pentru viaţa duhovnicească de acolo şi pentru ceea ce am tot auzit de la Părinţi îmbunătăţiţi că se întâmplă spre creşterea în Dumnezeu a celor ce fac ascultare acolo. Ba, mai mult, am ajuns eu însumi acolo şi am simţit că locul meu e dintotdeauna în Sfântul Munte.

Doar că, ce să vezi? Ieri îmi pică sub ochi o hotărâre venită dinspre Patriarhie, în care se precizează că este eligibil pentru a fi numit episcop orice arhimandrit de pe cuprinsul Patriarhiei Române! În plus, se aude şi că se vor debloca multe din locurile de episcopi unde s-a cam uitat să se numească vicari! Şi taman acum am auzit şi că ierarhii bătrâni vor fi rugaţi să se pensioneze!…

Şi, crede-mă, dintr-odată am avut aşa, ca o revelaţie de la Dumnezeu, un moment de extremă luciditate şi mi-am zis: Ce Sfânt Munte îţi trebuie ţie? Dar pe credincioşii noştri cui îi laşi?!

Şi, frate, slavă Domnului, minune! Am scăpat dintr-odată de ispita asta a mea cu Sfântul Munte!…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015