Răbdarea

0
19

Petrică este un copil ca toţi copiii; vrea să ştie tot; de aceea întreabă mereu pe tatăl său ba de una, ba de alta: de ce răsare soarele, de ce ninge, de ce bate vântul şi multe altele.

Ieri Petrică a fost cu părinţii lui la circ. Cum au sosit acasă, Petrică a început cu întrebările. De multe lucruri s-a dumirit el, dar de una nu; aşa că îl întrebă pe tăticul cum de poate un om să ridice cu mâinile lui şi să-l ţină sus un bou mare şi gras. O fi omul puternic, dar oricum, boul e greu nu glumă.

— Apoi, măi Petrică, vezi tu, acolo pe lângă putere mai este şi altceva. Omul acela care ridică boul îţi poate arăta că în viaţă omul are nevoie de multă răbdare şi de multă străduintă.

— De ce, tată?

— Ai răbdare să-ţi explic. Omul de aseară de la circ a început prin a ridica viţeluşul abia născut. Ce-i un viţeluş? Nimica toată. Şi cum se scula de dimineaţă, alerga la grajd şi ridica viţeluşul de câteva ori în sus.

Cu cât creştea viţeluşul pe zi? Mai cu nimic – adică, cu foarte puţin. De aceea omul nu simţea greutate mare când îl ridica şi zi de zi, cu multă răbdare şi stăruinţă, l-a ridicat până s-a făcut un bou mare şi gras.

Acum îl ridică tot atât de uşor, ca şi atunci când era viţeluş, datorită răbdării de a exersa zilnic.

Petrică a înţeles că: prin învăţătură, muncă şi răbdare, ajunge omul luminat şi tare.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016