Puterea zeilor păgâni – o persoană convertită la Ortodoxie (I)

0
97

Parintele-Sava-Articolul ce urmează se bazează pe experienţa unei femei care, după ce a urmat liceul într-o mănăstire romano-catolică, a practicat hinduismul timp de douăzeci de ani pentru a se converti în cele din urmă, din mila lui Dumnezeu, la credinţa ortodoxă. În sânul Bisericii Orto­doxe Ruse [din exil], ea a aflat adevărul pe care îl căuta, în prezent, locuieşte în Statele Unite ale Americii, pe coasta de vest. Fie ca mărturia ei să le deschidă ochii acelor credincioşi ortodocşi care ar putea fi ispitiţi să îi urmeze pe orbii teologi „liberali”, care îşi fac acum apa­riţia chiar şi în Biserica Ortodoxă, şi care, drept orice răspuns la asaltul neo-păgânismului asupra Bisericii lui Hristos, intră în „dialog” cu aceşti vrăjitori şi li se alătu­ră în închinarea la dumnezeii păgânilor.

1. Atracţiile hinduismului

Aveam doar şaisprezece ani când două evenimente mi-au schimbat cursul vieţii. Unul dintre ele a fost sosireamea la mănăstirea catolică dominicană din San Rafael (California), unde pentru prima dată am întâlnit creştinismul. În acelaşi an, am luat contact şi cu hinduismul, în „ persoana unui călugăr hindus, un swami,învaţător hin- dus, care în curând avea să-mi devină guru,sau maestru, începuse o bătălie, lucru de care aveam însă să-mi dau seama abia douăzeci de ani mai târziu.

La mănăstire am fost învăţată adevărurile creştine de bază. În acestea stă tăria celor smeriţi, dar şi poticnirea celor mândri. Cu drept cuvânt a scris Sfântul Apostol Ia- cov: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har(Iacov 4, 6). Iar eu eram foarte mândră; nu voiam să accept păcatul strămoşesc, şi nici existenţa iadului. Găseam o mulţime de argumente împotriva lor. O soră blândă şi binevoitoare mi-a arătat ce aveam de făcut, spunându-mi: „Roagă-te ca să primeşti darul cre­dinţei”. Dar învăţătura acelui swami pusese stăpânire pe mine, iar mie îmi părea un lucru înjositor să mă rog cui­va, fie şi lui Dumnezeu însuşi. Mult mai târziu, mi-am amintit cuvintele ei. Peste ani, sămânţa credinţei creştine sădită atunci în mine a rodit din mijlocul unui ocean de disperare.

După un timp, s-a descoperit ce fel de cărţi îmi adusesem la liceu, îmbrăcate în coperţi fără nici un titlu. Erau Bhagavad Gita, Upanișadele, Vedantasara, Ashtavakra, Samhita… Secretul meu se aflase, dar nu mi s-a spus mare lucru. Cu siguranță, surorile credeau că îmi va trece, cum trec cele mai multe dintre toanele intelectuale ale tinerelor. Totuşi o călugăriță mi-a spus adevărul în față. Esteun adevăr foarte neplăcut, șirareoriîlmaiauzimastăzi. Mi-a spus că aveam să ajung în iad dacă voi muri în religia  hindusă, după ce am cunoscut adevărul creştinismului.

Sfântul Apostol Petru vorbeşte astfel: Ceea ce le biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuito­rului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoar­că de la porunca sfântă, dată lor (II Petru 19-21).

Atunci am dispreţuit-o mult pe sora aceea, pentru „bi­gotismul” ei. Dar dacă ar mai trăi astăzi, i-aş mulţumi din toată inima. Cuvintele ei m-au deranjat şi m-au urmărit mereu, căci aşa se întâmplă cu adevărul; dar în cele din urmă acest adevăr m-a condus la plinătatea Ortodoxiei.

Lucrul de căpetenie pe care l-am primit la liceul cato­lic a fost această măsură a adevărului, cu care într-o zi aveam să descopăr că hinduismul este o înşelătorie.

Situaţia s-a schimbat mult faţă de timpul pe când eram elevă. Hinduismul, pe atunci ceva izolat, s-a răspândit ca o epidemie. Acum este necesară o înţelegere foarte pă­trunzătoare a dogmaticii hinduiste, dacă dorim să preve­nim sinuciderea spirituală a tinerilor creştini, prin apropi­erea lor de religiile orientale.

Seducţia hinduismului se exercită în toate privinţele. El încântă toate facultăţile sufletului, şi ispiteşte toate slă­biciunile, dar mai ales trufia. Şi cum eu eram foarte mân­dră, chiar dacă aveam doar şaisprezece ani, am căzut vic­tima acestor seducţii.

 „Ortodoxia și Religia Viitorului”, Serafim Rose

 [twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ