Prinţesa şi bobul de  mazăre

0
99

poza 1A fost odată un prinţ care îşi tot căuta nevasta, dar nu găsea, căci era foarte pretenţios. Voia de soţie pe cea mai delicată şi mai sensibilă dintre prinţese.

Într-o seară, în timpul unei furtuni straşnice, cineva bătu la poarta castelului; regele îi porunci unui slujitor să deschidă şi în prag, sub răpăiala ploii, se înfăţişă o tânără.

– Sunt o prinţesă şi vă cer găzduire pentru mine şi pajul meu. Caleaşca mea s-a împotmolit.
Veni şi mama prinţului să întâmpine oaspetele, dar hainele ude şi pline de noroi ale fetei nu o convinseră că era cu adevărat o prinţesă.

Aşa ca născoci un truc pentru a o pune la încercare. Porunci ca în camera de oaspeţi sa fie pregătit un pat foarte moale şi peste saltea sa fie aranjate nenumărate plăpumioare din puf, dar sub ultimă să fie ascuns un bob de mazăre.

Dimineaţă, regina o întrebă pe tânără fată:

-Ai dormit bine, draga mea? Patul a fost îndeajuns de moale? Tânăra îi răspunse:

– A fost foarte moale, mulţumesc, dar n-am putut dormi toată noaptea, pentru că sub saltea era ceva tare.

Mama prinţului îşi ceru iertare pentru deranj şi se duse în grabă la fiul său.

– În sfârşit, o prinţesă adevărată! A simţit un bob de mazăre pe care-l ascunsesem sub toate plăpumile! Numai o dom­niţă cu pielea foarte fină putea să facă aşa ceva, îi povesti ea cu bucurie.

În sfârşit, tânărul prinţ îşi găsise soţia pe care o căuta!

„Prinţesa şi bobul de  mazăre”, după Hans Christian Andersen. „Poveștile de aur ale copilăriei”, ilustrate de Tony Wolf, carte tipărită la R.A. „Monitorul Oficial”

LĂSAȚI UN MESAJ