Prin moarte omul nu ajunge la nefiinţă. Moşii de toamnă

0
404

Pomenirea-mortilor-400x266Potrivit tradiţiei, prima zi de sâmbătă din luna noiembrie are o semnificaţie spirituală aparte. Biserica Ortodoxă rânduieşte în această zi pomenirea tuturor celor adormiţi Întru Domnul. În popor, această slujbă specială, oficiată în toate lăcaşurile ortodoxe, este cunoscută sub numele de Moşii de toamnă.

Cuvântul “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: “Moşii de primăvară” (de Măcinici), “Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne)
Tot din tradiţie, până în ziua praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil în data de 8 noiembrie, fiecare creştin îi comemorează pe cei dragi, rude şi prieteni, plecaţi la viaţa de dincolo. În aceste zile, în cimitire, aducem ofrande la mormintele celor dragi: flori proaspete, aprindem lumânări şi tămâie lângă crucea care veghează somnul celor adormiţi, ne rugăm pentru sufletele celor care au plecat dintre noi şi ne amintim cu drag de momentele frumoase din viaţă petrecute alături de aceştia.
,,Bogaţii şi săracii, fără nicio deosebire, se pregătesc, fiecare după puterea sa, cu mese, pachete şi daruri, pentru a le oferi “de sufletul răposatului..”, cu nădejdea că Dumnezeu îi va mai ierta celui adormit din păcatele săvârşite în timpul vieţii cu fapta, cu vorba sau cu gândul.
Aceasta deoarece, conform credinţei creştine, cei ce mor împăcaţi cu Dumnezeu şi cu semenii lor se unesc cu Mântuitorul Hristos, primul care a biruit moartea. Spre deosebire de alte religii, în creştinism, şi cei vii şi cei adormiţi (morţi) fac parte din Biserica Lui Hristos. În afara colivei, colacului şi vinului care se sfinţesc şi se împart în biserică, simbol al unităţii euharistice a celor două lumi, au loc o suită de alte ritualuri la cimitir şi acasă, în fiecare familie creştină.’’ (ortodoxia.md)

Aşa cum în viaţă au avut nevoie de hrană, acolo, în lumea celor nevăzuţi au nevoie de rugăciunile, lumânările şi pomenile noastre. Noi, cei rămaşi pe pământ îi ajutăm astfel, dar şi ei, cei ce odinioară ne-au iubit, ne vor veghea şi ajuta în continuare, mulţumindu-ne că nu i-am uitat.

Parastasul – slujbă în care sunt pomeniţi cei adormiţi

Slujba în care sunt pomeniţi cei adormiţi Întru Domnul, este cunoscută sub denumirea de “parastas“. Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de faţă, este simbolizat prin colivă. Verbul grecesc “paristemi” înseamnă a se alinia alături de cineva, a sta în rând cu cineva, a fi camaradul de luptă, apropiatul cuiva. Parastasul este slujba prin care noi ne alăturăm, prin rugăciune, celui mort, şi ne înfăţişăm Lui Dumnezeu cu rugăciuni ca El să ierte păcatele celui adormit.

Ce este coliva? Coliva închipuie însuşi trupul celui adormit şi este în acelaşi timp un semn văzut al credinţei nostre în înviere, pentru că este făcută din boabe de grâu pe care Însuşi Mântuitorul le-a înfăţişat ca purtând în ele icoana sau asemănarea învierii trupului: după cum bobul de grâu ca să încolţească şi să aducă roadă trebuie să se îngroape mai întâi în pământ, apoi să putrezească şi în final să dea rod, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune. De aceia la binecuvântarea colivei de către preot când se cântă Veşnica Pomenire, rudele şi prietenii celui adormit ridică farfuria cu colivă, legănând-o pe mâini în semn de comuniune sau legătură cu răposatul. În popor se spune că pe fiecare bob de grâu poate fi văzut chipul Mântuitorului şi că fiecare pomană pe care o faci şi care conţine grâu ajută persoanei pentru care ai dat de pomană. Însăşi formula rituală de ,,Bogdaproste’’, adică ,,Dumnezeu să-l ierte’’, arată o parte din misterul vieţii şi al morţii rânduit de Bunul Dumnezeu.

În ziua de Moşi se săvârşeşte Sfânta Liturghie

Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toţi drepţii adormiţi. Biserica face pomenirea celor adormiţi sâmbăta şi pentru că această zi premerge duminicii – ziua Învierii – numită şi cea dintâi zi a noii creaţii sau a opta zi, ziua veşniciei.

La Proscomidie, credincioşii cer preotului să scoată părticele – miride – din prescură atât pentru cei vii cât şi pentru cei adormiţi. Ele sunt aşezate pe Sfântul Disc, alături de partea care reprezintă pe Hristos cel răstignit – Agneţ -, pentru că dragostea Lui Hristos cel jertfit Tatălui pentru neamul omenesc, să se reverse şi asupra noastră şi a lor. Scoţând aceste părticele, preotul le rosteşte numele. Pomenirea lor de către preot îndreptată spre Hristos, Îl face şi pe Hristos să-i pomenească în faţa Tatălui. La Proscomidie se pot pomeni toţi cei care au murit nedespărţiţi de Biserică. Cei care au murit în dispreţ cunoscut faţă de Dumnezeu, nu pot fi pomeniţi.

Credincioşii însoţesc pomelnicele cu câte o prescură şi o lumânare aprinsă. Ei aduc darul lor de pâine Lui Hristos, iar Hristos primindu-l îl întoarce prefăcut în trupul Său. Relaţia omului cu Dumnezeu este un continuu schimb de daruri.

Prin moarte omul nu ajunge la nefiinţă

În Slujba Înmormântării moartea trupească e considerată o mutare, o schimbare de locuinţă de la cele trecătoare la cele veşnicie. Viaţa veşnică este o certitudine, iar existenţa pământească este definită ca “viaţa cea trecătoare care este umbra fără fiinţă, vis de înşelăciune care se arată ca o nălucă, chin al vieţii pe Pământ”.

În pericopa evanghelică de la această slujbă se spune: “şi vor ieşi cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii”. Aşa încât învierea nu este opţionalăă. Acest lucru reiese şi din Epistola către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel: “Fraţilor, despre cei care au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi Întru Iisus, îi vă va aduce împreună cu El.”

Noi ortodocşii ne rugăm pentru cei morţi, pentru că avem credinţă că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecată universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit de trup.

Toţi cei care au adormit şi toţi cei ce trăim în această lume ne aflăm într-o tainică şi mai presus de fire comuniune de viaţă, rugăciune şi dragoste frăţească. Prin această legătură cei vii îi ajută pe cei morţi. Astfel a rânduit dragostea Lui Dumnezeu, voind ca unul să se mântuiască prin celălalt.

Pe această legătură se întemeiază parastasele Bisericii noastre, care dintru început le săvârşea şi se ruga pentru cei adormiţi. Dacă parastasele nu ar fi folosit pe cei morţi, Biserica nu le-ar fi săvârşit şi nu s-ar fi rugat pentru ei. Despre parastase şi pomeniri ale morţilor amintesc vechile rânduieli şi scrieri bisericeşti creştine: “Noi îi poftim pe săraci şi nevoiaşi la ospăţ, pentru că astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasmă bine plăcută Lui Dumnezeu” (ziuaveche.ro)

Pomenirile ne revigorează în pragul Postului Crăciunului

Acum, din roadele binecuvântate putem oferi ofrande mai generoase celor adormiţi şi celor săraci. În schimb tradiţia creştină spune că, în urma acestor pomeniri puterea divină îl învredniceşte pe cel care le împlineşte, cu Harul de care are nevoie şi cu toate cele care îi sunt de folos. În acelaşi timp, respectând tradiţia Moşilor de toamnă vom petrece Postul Crăciunului în deplină sănătate.

Trebuie să facem mici sacrificii (de mâncare, lumânări, rugăciuni) pentru cei care ne-au fost apropiaţi, dar nu trebuie să uităm, că alături, mai sunt şi alţii, necunoscuţi nouă, de care nimeni nu se îngrijeşte şi care au nevoie de lumină. Trebuie să ne gândim şi la aceştia când aprindem o lumânare şi mare răsplată vom avea. Parastasele, pomenirile şi milostenia făcute pentru cei plecaţi ajută pentru uşurarea sufletelor lor, dar mai ales atunci când milostenia sau pomana noastră este înţeleasă duhovniceşte, spiritual. La baza acestor acte de milostenie trebuie să stea DRAGOSTEA. Dacă noi împărţim cu dragoste, din toată inima noastră, cei adormiţi vor primi tot aşa cu dragoste şi bucurie, văzând că nu i-am uitat. Dar mai presus de noi se bucură Bunul Dumnezeu, pentru că El a creat lumea din DRAGOSTE, iar când inima noastră e plină de iubire, e invadată de multă dragoste, dovedim că suntem cu adevărat fiii Lui Dumnezeu şi toate aceste fapte ale milosteniei noastre ne vor fi răsplătite şi mai mult decât atât, Acesta va face în aşa fel încât şi pentru noi să existe cineva care să îngrijească cu multă iubire de cele necesare după moartea noastră.

,,Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tai, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţa fără de sfârşit.’’ (Rugăciune pentru cei adormiţi)

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ