Prima fanfară din România, înfiinţată de un preot într-un sat de saşi, cântă de 135 de ani

0
219

fanfara-din-petresti-in-prezentLa Petreşti, în Alba, există cea mai veche fanfară din România, care funcţionează neîntrerupt de 135 de ani. A fost înfiinţată de un preot care şi-a convins enoriaşii saşi să cumpere instrumente, extrem de scumpe, şi a supravieţuit şi războiului, deşi mulţi instrumentişti au fost trimişi pe front.

Prima fanfară, înfiinţată în 1879 de preotul parohiei evanghelice, care şi-a convins enoriaşii să cumpere opt instrumente

Localitatea Petreşti este atestată documentar încă din anul 1309, când este amintită în mai multe documente sub denumirea romană de Vila Petri. Ulterior, referirile documentare conferă localităţii numele german Petersdorf sau în dialect săsesc Piterschterf, istoricii consemnând faptul că a fost ultima aşezare săsească de pe Valea Sebeşului.

Populaţia săsească, care a fost majoritară în Petreşti sute de ani, a dat localităţii o arhitectură aparte, cu străzi largi, străjuite de canale de apă, cu case înalte şi porţi mari.

Petreştiul se remarcă însă de 135 de ani prin tradiţia privind muzica de fanfară, fiind perioade în care în mica localitate au funcţionat chiar şi trei fanfare cu zeci de instrumentişti cu uniforme, instrumente muzicale şi partituri cumpărate din Austria sau Germania.

prima-fanfara-1904

Ideea înfiinţării unei fanfare la Petreşti i-a aparţinut preotului parohiei evanghelice din localitate Michael Thut, care în anul 1879 şi-a convins enoriaşii să cumpere instrumentele necesare unei astfel de formaţii.

Preşedintele Asociaţiei “Fanfara” Petreşti, colonelul în rezervă Voicu Cioara, spune că instrumentele muzicale erau foarte scumpe în acea perioadă, iar preotul evanghelic a negociat cu reprezentanţii firmei care comercializa astfel de instrumente şi a reuşit să îi convingă să accepte ca plata să se facă atât în numerar, cât şi “în natură”, cu diverse produse.

Voicu Cioara afirmă că preotul şi parohia au cumpărat opt instrumente, organizând prima formaţie, iar Michael Thut a fost şi primul dirijor, formându-se astfel “nucleul viitoarei fanfare a Petreştiului”.

În primii ani, sediul fanfarei a fost la casa preotului, iar repetiţiile se desfăşurau în casă, în pivniţă sau la biserică, instrumentiştii fiind oameni din comunitate care învăţau să cânte după ce îşi terminau programul de muncă.

fanfara-bisericii-ortodoxe-din-petresti

“Fanfara a fost înfiinţată şi concepută la început ca fanfară bisericească şi participa la slujbe şi alte evenimentele religioase. În 1879 au reuşit să cumpere opt instrumente, iar plata s-a făcut nu numai cu bani, ci şi cu produse. Formaţia s-a dezvoltat în timp şi în 1904, când aniversa 25 de ani de la înfiinţare şi de când avem şi prima fotografie cu fanfara, avea deja 20 de instrumentişti cu instrumente de suflat, dar şi de percuţie”, a spus Voicu Cioara.

Începând cu anul 1904, fanfara a fost preluată ca dirijor de învăţătorul Johann Binder şi a început să se dezvolte şi datorită faptului că un an mai târziu parohia evanghelică a construit Casa Culturală Evanghelică, devenită acum Căminul Cultural Săsesc, construcţie unică în zonă şi în care aveau loc repetiţiile şi concertele.

Potrivit documentelor şi mărturiilor găsite de cei care au cercetat istoria Petreştiului, fanfara participa, pe lângă slujbele religioase, şi la baluri sau ceremonii, precum şi la oficierea slujbelor de înmormântare, unde intona imnuri funebre, obicei păstrat şi acum.

“Fanfara noastră a fost de la început una de amatori deoarece niciunul dintre instrumentişti nu a avut de la început studii în domeniu şi nici nu era plătit pentru activitatea sa în formaţie. O făceau din plăcere, dar vă spun că o făceau foarte bine, pentru că în timp au obţinut premii importante. În acea perioadă doar o treime din populaţia Petreştiului erau români, restul fiind saşi. Fabrica de hârtie din localitate avea capital austriac şi acolo lucrau foarte mulţi etnici saşi, dar şi ingineri sau specialişti străini veniţi din Austria sau Germania”, a mai spus Cioara.

În 1924 s-au pus bazele celei de-a doua fanfare din Petreşti, înfiinţată de fabrica de hârtie din localitate.

Fabrica a cumpărat uniforme speciale, instrumente noi şi partituri pentru membrii fanfarei, astfel încât aceasta era mai bine dotată şi organizată decât o fanfară militară. În anii ’30, fanfara parohiei evanghelice şi cea a fabricii de hârtie au fuzionat, fiind formată o singură formaţie, condusă de un dirijor profesionist, Hann Simon-Stockert.

fanfara-fabricii-de-hartie

Bătrânii din Petreşti povestesc că românii nu au rămas nici ei mai prejos şi, văzând impactul şi aprecierea de care se bucură fanfara saşilor din localitate, au decis să-şi înfiinţeze şi ei una.

Colonelul Voicu Cioara spune că în 1931 Parohia Ortodoxă din Petreşti a cumpărat instrumente şi şi-a înfiinţat propria fanfară, care număra 30 de instrumentişti, fiind organizată tot de dirijorul Hann Simon-Stockert.

“Fanfara avea în repertoriu, pe lângă marşuri, valsuri, polci, şi melodii populare româneşti, precum învârtitele şi haţeganele specifice în zonă. Instrumentiştii erau îmbrăcaţi în costume populare şi participau atât la evenimente religioase, la înmormântări, la colinde, dar şi la petreceri şi alte evenimente din viaţa comunităţii. Fanfara era o echipă şi membrii acesteia erau şi cei care ajutau parohia, mobilizându-se pentru diferite activităţi”, a mai spus Cioara.

Instrumentiştii saşi, deportaţi în fosta URSS

Cel de-al doilea război mondial şi-a pus amprenta şi asupra fanfarelor care funcţionau în Petreşti, pentru că unii dintre membrii acestora au fost mobilizaţi şi trimişi pe front, iar apoi din cauza deportării etnicilor saşi.

Colonelul Voicu Cioara povesteşte că fanfara fabricii de hârtie “a avut cel mai mult de suferit” deoarece majoritatea instrumentiştilor erau saşi, iar în perioada 1945-1949 aceştia au fost deportaţi în fosta URSS.

Într-o altă monografie a Petreştiului, realizată de Mathias şi Brigitte Dengel, se precizează că saşii din Petreşti au înfiinţat o fanfară chiar şi în timpul deportării, în lagărul de la Kungur, instrumentele fiind donate în mare parte de prizonierii de război germani.

Voicu Cioara afirmă că după război militarii demobilizaţi s-au angajat în fabrica de hârtie din Petreşti, iar unii dintre aceştia, foşti instrumentişti în fanfarele militare, au reorganizat din nou formaţia fabricii.

“Printre cei care au participat la întărirea fanfarei fabricii s-a aflat şi subofiţerul Danil Opincariu, cel care va şi pune bazele unei fanfare de copii, prima de acest gen din România”, a mai spus Voicu Cioara.

După război, din cauza lipsei instrumentiştilor, fanfara fabricii a fost comasată cu cea a bisericii ortodoxe din localitate.

Prima fanfară de copii din România, înfiinţată de un ”copil de trupă” după al doilea război mondial

Subofiţerul Danil Opincariu provenea dintr-o familie fără posibilităţi materiale şi fusese dat de părinţi ca şi “copil de trupă” la o unitate militară din Alba Iulia, unde a şi învăţat să cânte la instrumente muzicale şi, ulterior, a fost inclus într-o fanfară militară.

Angajat după război în fabrica de hârtie, aşa cum povesteşte acum sora cea mică a acestuia, Ana Costinescu, în vârstă de 90 de ani, Danil Opincariu a solicitat conducerii fabrici de hârtie ajutorul pentru a înfiinţa o fanfară de copii şi în 1949 a reuşit să pună bazele acesteia, fiindu-i repartizate instrumentele cumpărate înainte de război şi pe care fanfara mare nu le mai folosea.

fanfara-copiilor-2

“Fanfara copiilor este prima înfiinţată în România şi s-a desfiinţat după Revoluţie, când dirijorul Danil Opincar s-a îmbolnăvit şi nu s-a mai putut ocupa de ea. Vreau să vă spun că în fanfara copiilor, în cei 40 de ani de activitate, s-au pregătit peste 600 de copii din zonă, unii dintre aceştia devenind instrumentişti renumiţi”, a mai spus Voicu Cioara.

Fanfara copiilor a fost reînfiinţată în anul 2008, iar acum la Petreşti există o clasă în care copiii învaţă să cânte la instrumente muzicale.

“Există o clasă cu 25 de locuri care funcţionează pe lângă Şcoala gimnazială din Petreşti şi care aparţine de Centrul de Cultură «Augustin Bena» Alba. Ciclul de pregătire este de trei ani şi în acest an au finalizat cursurile copiii din a doua promoţie. Pentru noua clasă din toamnă există extrem de multe solicitări, mult mai multe decât locurile disponibile astfel încât se va face o selecţie”, a mai afirmat Voicu Cioara.

fanfara-copiilor

Defilarea de 1 Mai

Unul dintre obiceiurile vechi care încă se păstrează la Petreşti este defilarea fanfarei de 1 Mai, obicei despre care localnicii spun că este unic în România.

În fiecare an, în 1 Mai, de peste 100 de ani, fanfara cutreieră străzile din Petreşti cântând imnuri, marşuri şi melodii vesele, instrumentiştii fiind însoţiţi de copiii din sat cu biciclete împodobite cu flori şi hârtie colorată.

fanfara-parohiei-ortodoxe

Fanfara începe defilarea la ora 6.00, interpretând pentru început o melodie germană veche intitulată “Der Mai ist gekommen”, în traducere “Luna mai a sosit”.

“Fanfara însoţită de copii şi tineri cutreieră până seara târziu toate străzile şi se opreşte să cânte în faţa casei celui care o primeşte cu o sticlă de rachiu. E un obicei unic şi care încă se păstrează la Petreşti”, a mai spus Cioara.

Potrivit acestuia, fanfara din Petreşti este singura fanfară de amatori din România care şi-a desfăşurat neîntrerupt activitatea timp de 135 de ani, nefiind desfiinţată nici măcar în perioada comunistă. Mai mult, în acea perioadă fanfara s-a dezvoltat şi ca formaţie de estradă, fiind prezentă la concerte, petreceri şi alte evenimente.

Tocmai de aceea, la Petreşti a fost deschis în aceste zile un muzeu dedicat fanfarei, despre care organizatorii spun că este unic în România.

Muzeul a fost deschis în cadrul manifestărilor organizate în aceste zile în localitate, prin care fanfara aniversează 135 de ani de activitate neîntreruptă şi cuprinde primele instrumente muzicale ale fanfarei, partituri muzicale foarte vechi, manechine îmbrăcate în uniformele vechi ale fanfarelor care au funcţionat în Petreşti, precum şi fotografii şi documente de arhivă.

Manifestările au început vineri şi s-au încheiat duminică seară, perioadă în care au avut loc concerte de muzică populară şi uşoară, de cameră şi mai ales de fanfară. De asemenea, evenimentul a inclus şi reînvierea unei competiţii sportive inedite care avea loc în perioada interbelică în zonă, respectiv un meci de fotbal între “căsătoriţi” şi “necăsătoriţi”, precum şi între “căsătorite” şi “necăsătorite”, “echipele” fiind încurajate de fanfara locală.

Sursa: mediafax.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ