Predici praznicale – Cina cea mare – Predica întâi la Duminica Sfinţilor Părinţi (Postul Crăciunului, anul 1965)

0
88

cina cea mareŞi noi suntem astăzi în Sfânta Evanghelie a mântuirii. Aţi auzit astăzi Sfânta Evanghelie. Iar ea este şi a mea, şi a ta şi a fiecăruia; noi, toţi oamenii, luăm parte la ea. Astfel, Domnul a descoperit acestei lumi Evanghelia noastră omenească şi ea se referă la fiecare dintre noi. S-a coborât din Cer ca să le grăiască oamenilor: Iată, voi, oamenii, trăiţi în Cerul evanghelic şi sunteţi din Cer, pentru aceasta v-am şi adus Adevărul cel ceresc. Evanghelia mântuirii ne spune astăzi o mare şi sfântă taină în legătură cu Cina cea mare (Luca 14,16-24). În această lume noi toţi luăm parte la cina Domnului. Domnul a pregătit Cina cea mare, creând această lume: soarele, cerul, stelele, pământul, plantele, iarba, păsările, animalele. Toate acestea alcătuiesc imensa masă la care ne-a aşezat Donmul pe noi, neamul omenesc; la masa acestei mari Cine, care se întinde pe pământ peste toate cele cinci continente, peste cer şi peste întregul univers. Creând această lume, Domnul a creat tot ceea ce noi Vedem, ca şi multe lumi nevăzute.

 Şi la această Cină, la această lume creată, creată cu belşug, lumea de Dumnezeu zidită, Domnul i-a chemat pe toţi. Veniţi, veniţi, cina este gata. Lumea întreagă este pregătită. Omul este pământesc, Dumnezeu este Ceresc, El luminează veşnic peste tine şi iată, eu, sluga soarelui Său, te chem; vino, totul este pregătit. Dumnezeu te-a făcut om, ţi-a dat toate cele de folos trupului. Îmbelşugata şi fastuoasa cină are loc neîncetat! Dar oare este hrană pentru sufletul tău? Oare a făcut Dumnezeu hrana pentru sufletele noastre, pentru conştiinţele noastre, pentru minţiile noastre? Da, căci ce a arătat Domnul prin această lumi văzută, printr-o astfel de minunată şi dumnezeiască lume pământească? Înţelepciunea Sa, înţelepciune dumnezeiască, prin care ne hrăneşte în această lume văzută. Domnul a arătat Bunătatea dumnezeirii Sale!  Dragostea dumnezeirii Sale, şi prin acestea hrăneşti sufletul nostru – cu Dragostea dumnezeiască şi cu Bunătatea dumnezeiască. Prin această lume văzuta care este de o deosebită frumuseţe, Dumnezeu ne descoperă frumuseţea Sa dumnezeiască şi hrăneşte sufletele noastre cu frumuseţea Sa cea cerească! Fiecare lucru din această lume, şi fiecare făptură, şi fiecare zidire, ca o slugă a Domnului ne cheamă pa fiecare dintre noi: Vino, veniţi, totul este gata. Cum au răspuns oamenii la chemarea lui Dumnezeu? În această lume, noi, oamenii, ne scuzăm: Păi am avuţie, să mă îngrijesc de ea, câmpul acesta este al meu; al meu este totul, Dumnezeu mă cheamă, dar nu am când, Stăpâne, nu am când! El spune Stăpânului Cerului şi pământului: Nu am când! Acesta este omul care nu slujeşte mai întâi lui Dumnezeu, nici sufletului său. Această preocupare pentru avuţie poate fi şi materială, văzută, dar poate fi şi spirituală, nevăzută, pentru omul care se ocupă cu ştiinţa, iar Dumnezeu îl cheamă la cina Sa cea îmbelşugată ca să deschidă ochii şi să vadă ce a pregătit pentru om aici, cât de minunată este lumea, să cunoască înţelepciunea dumnezeiască, bunătatea dumnezeiască, privind această lume minunată creată de Dumnezeu. Omul de ştiinţă spune lui Dumnezeu: am de citit cărţi, nu am când, iartă-mă, nu am când. Sau să spunem că omul şi-a ales o meserie, o profesiune, s-a dedicat cu totul acestei chemări, fie că este învăţător, profesor, meseriaş, fierar, croitor, este preocupat întru totul de această muncă, cu tot sufletul, cu tot trupul, iar Dumnezeu îl cheamă prin persoana cea mai dragă, prin Drepţii Vechiului Testament, prin Sfinţi:  „Veniţi, veniţi, oameni, că toate sunt gata”. Nu am când, te rog iartă-mă, nu am când să mă gândesc la creaţia dumnezeiască. Este asemenea celuilalt om care s-ar fi  scuzat pentru că avea cinci boi de înjugat: Te rog iartă-mă, nu am când.

Zidirea lui Dumnezeu nu-L vede pe Ziditor: vede făptura vie din această lume, animalele, păsările, şi se  minunează, este cuprins de încântare, le studiază, se foloseşte de ele, le întrebuinţează, dar nu are când să cugete la Creatorul acestor fiinţe vii! Făpturile vii sunt create de Dumnezeu, iar aici se vădeşte ceea ce Apostolul Pavel rosteşte în Epistola sa, că oamenii au slujit  făpturii, în locul Făcătorului (Romani 1, 25), mai mult slujind zidirii decât lui Dumnezeu. Este, evident, modelul unui astfel de om precum naturalistul profesorul, învăţătorul, care se ocupă cu studierea păsărilor şi a albinelor şi nu vrea să ştie nimic altceva,  este absorbit de aceea căreia i se dedică. Albinele,  păsările – şi acestea sunt slugi ale lui Dumnezeu, ele necontenit îl cheamă: Vino la Domnul! Priveşte, şi noi suntem creaţia lui Dumnezeu, iar El este cu mult mai minunat decât noi toţi. – Nu, nu am când, iartă-mă! Aceasta este orbirea, aceasta este aplecarea mai mult spre lucrurile acestei lumi, şi oamenii slujesc făpturii mai mult decât Făcătorului.

Iar al treilea spune: M-am însurat, de aceea nu pot veni. El reprezintă pe acela care nu vede pe nimeni în această lume în afară de familia sa, pentru ea trăieşte, pentru ea moare, dar aceasta este prea puţin înaintea lui Dumnezeu. Important este ca părintele să ştie de unde este familia sa, a Cui este familia sa, Cine este Acela Care îi hrăneşte familia – prin soare şi prin păsări şi prin plante şi prin grâu şi prin cereale. Cine? Domnul şi Ziditorul! Iar el nu are când! Toată grija lui este pentru familie, nimic altceva nu vrea să ştie. Ce păcat!

Aţi auzit ceea ce a spus Domnul, căci S-a mâniat Dumnezeu pe acei oameni (Luca 14, 21), pe astfel de oameni care nu privesc această lume ca cina îmbelşugată a lui Dumnezeu, aşezată de El pentru neamul omenesc, ca oamenii să-L slăvească. Şi Dumnezeu nu numai că a trimis făptura Sa ci iată că a trimis şi nenumăraţi Drepţi ai Săi în Vechiul Legământ ca să le aducă aminte oamenilor de Dumnezeu, ca să-i cheme, spunându-le: Veniţi,  toate sunt gata. Oameni, ce aşteptaţi, de ce nu lucraţi înaintea lui Dumnezeu în această lume? De ce nu lucraţi după legea lui Dumnezeu şi după dreptatea Dumnezeiască?

Astăzi Biserica îi prăznuieşte pe toţi Părinţii, pe toţi drepţii Vechiului Testament, cei care au trăit înaintea venirii lui Hristos -slugile lui Dumnezeu, sfintele slugi ale lui Dumnezeu pe care din timp în timp El le-a trimis în această lume, le-a trimis neamului  omenesc spre a mărturisi că această lume este Cina, marele ospăţ. Moise, Ilie, împăratul David, nenumăraţi Proroci şi Mărturisitori, Drepţii Vechiului Testament, aceştia sunt mulţimea de oameni sfinţi (Evrei 12,1) care necontenit cheamă neamul omenesc; Veniţi, toate sunt gata, Dumnezeu vă cheamă. Însă lumea merge şi se pleacă la idoli, se pleacă dumnezeilor mincinoşi, nu slujeşte lui Dumnezeu, nu vrea să slujească Adevăratului Dumnezeu; iată, şi vitele şi plantele şi animalele le consideră mai importante, ca fiind scopul vieţii lor, încât slăvesc dumnezeirea lor; oamenii se pleacă idolilor, se pleacă animalelor, plantelor, pietrelor, iar pentru Adevăratul Dumnezeu nu au timp.

Domnul, spre a-i dezmetici pe oameni, trimite neamului omenesc slugile Sale, începând cu Sfinţii Apostoli, le trimite tuturor noroadelor şi le cheamă neîncetat: Veniţi, toate sunt gata. Oameni, spuneţi şi voi ce vă mai trebuie din ceea ce a oferit Domnul Iisus Hristos omului. Cu toate acestea, oare, puteţi lepăda ceva mai măreţ? El, Dumnezeu, a devenit om. Oare tu, omule, faci ceva mai presus decât aceasta? El, Dumnezeu, a adus Viaţa veşnică. Omule şi frate, ce este viaţa ta pe pământ fără de Viaţa cea veşnică? O scurtă perioadă de chin, nenorocire, pătimire, boală şi suferinţă – aceasta este viaţa pământească a omului fără Domnul Hristos. Iar Dumnezeu ne-a dăruit Viaţa cea veşnică, şi pentru mine, şi pentru tine, şi ne-o dăruieşte în Biserica Sa prin Sfânta împărtăşanie, prin Sfântul Botez, prin credinţă, prin dragoste, prin nădejde, prin tot ceea ce El, Minunatul Domn, hrăneşte sufletele  noastre printr-o hrană nemuritoare şi veşnică.

Domnul ne cheamă neîncetat iar noi, iată, noi ca şi cei trei oameni, ca cei trei chemaţi ne cerem scuze. Când să mă mai gândesc şi la Hristos? Iată,  am averea asta şi aceea, sau negoţul, sau un atelier  meşteşugăresc, o fabrică; nu am când să mă gândesc la Hristos, la acea Viaţă veşnică, la acel Adevăr veşnic, la Dreptatea veşnică. Şi eu, şi tu, privim la noi înşine, la propria noastră vieţuire, pentru care desebi  lucrăm în felul acesta. De câte ori în cursul unei zile  îl uităm pe Dumnezeu, de câte ori în cursul unei săptămâni sau al unor luni întregi uităm că această lume este cina dumnezeiască, că în această lume Dumnezeu este Acela care dăruieşte toate, şi aerul, şi soarele, şi lumina. Iar tu, iată, poţi să te asemeni celui de-al doile dintre cei chemaţi, care strigă: Eh, am cumpărat cinci perechi de boi de tras la jug, iartă-mă; sunt foarte ocupat în această lume, această lume are atâta bogăţie, iar eu nu am când să mă mai gândesc la Hristos, la faptul că trebuie să vin la El după moarte. Astfel, un asemenea om nu are când sa se mai gândească şi la Biserică, nu are când să mai cugete la sufletul său, la lucrul pe care ar trebui să-l facă, căci făcând bine oamenilor, el îşi face bine sieşi.

Putem şi eu, şi tu, şi mulţi dintre noi să aparţinem acelei categorii din care face parte al treilea om, cel de-al treilea chemat, care spune: M-am însurat, de aceea nu pot veni. Familia mea m-a absorbit, trăiesc permanent pentru ea, mă gândesc mereu la ea, nu amtimp pentru alte lucruri. Stai, omule, această familie a ta şi aceşti copii ai tăi sunt ai lui Dumnezeu! Cine le dăruieşte ceea ce le este lor de cel mai mare folos, cine le  dăruieşte soarele, cine le dăruieşte mintea, cine le dăruieşte conştiinţa? Cine dăruieşte putere inimilor  lor ca să poată lucra, Cine dăruieşte vedere ochilor  lor, Cine dăruieşte auz urechilor lor? Cugetă la aceasta,  toate acestea tu le ştii, le vezi.

Iată, astăzi îi slăvim pe Sfinţii Părinţi, pe Drepţii vechiului Legământ, al căror număr este atât de mare încât ne cheamă: Veniţi, toate sunt gata. Iar noi cum răspundem chemării? Să nu fim neînţelepţi şi nebuni. Mâine Biserica îl proslăveşte pe Sfântul Tirs şi pe ceilalţi mucenici dimpreună cu el şi ei ne cheamă, ne cheamă la cina dumnezeiască: Veniţi, toate sunt gata. Căci ei, Sfinţii, s-au hrănit cu hrana dumnezeiască cea Voinică, pe care le-a dat-o Domnul în această lume şi au devenit nemuritori şi sfinţi în această lume şi în cealaltă. Având înaintea noastră atâtea modele (Evrei IX, I), atâţia oameni sfinţi, noi nu vom avea scuză în luarea Dreptei Judecăţi, când Domnul ne va atrage atenţia şi mie, şi ţie, şi tuturor: Priviţi-i pe Drepţii Mei, priviţi-i pe Drepţii şi pe Sfinţii şi pe Mucenicii şi pe Mărturisitorii, şi voi aţi trăit în aceeaşi Biserică, şi voi aţi vieţuit în aceeaşi lume, însă aţi călcat în picioare Dreptatea Mea, Dragostea Mea, aţi călcat în picioare Evanghelia Mea. Pe când eraţi jos pe pământ nu le-aţi dorit, aşadar nu vă sunt de trebuinţă nici aici. Şi vor  merge drepţii la Viaţă veşnică (Matei 25,46).

Mulţi sunt chemaţi, încheie Sfânta Evanghelie de  astăzi, dar puţin sunt aleşi (Luca 14, 24). Dumnezeu îi cheamă pe toţi, dar cum vei răspunde tu chemării,  aceasta depinde de tine. Dumnezeu te cheamă la viaţa veşnică, la Dreptatea veşnică, la Dragostea veşnică, îţi  oferă Viaţa cea veşnică- De tine depinde dacă vei răspunde chemării. Dacă vei răspunde, atunci vei deveni ales al lui Dumnezeu.

Cu rugăciunile Sfinţilor Părinţi prăznuiţi astăzi şi ale tuturor Sfinţilor, ale Sfinţilor Apostoli, ale Mucenicilor, Drepţilor şi Mărturisitorilor, fie ca Bunul Dumnezeu să deschidă sufletele noastre şi auzul  nostru duhovnicesc şi vederea noastră duhovnicească ca să răspundem chemării Domnului în fiece zi şi în fiece noapte, să fim conştienţi că suntem în această lume Ia rina îmbelşugată a lui Dumnezeu, că suntemîn Biserica Sa la Cina cea veşnică a Adevărului veşnic şi a Dreptăţii dumnezeieşti, că aceasta este aceea de care avem nevoie în această lume, că Domnul Hristos a adus fiinţei omeneşti toate cele necesare pentru dobândirea Vieţii celei veşnice şi în aceasta şi în cealaltă lume. Lui fie cinstea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre veşnicie

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ