Predica pumnului în zid

0
24

Într-un sat sănătos de pe cuprinsul habitatului nostru naţional, vine în vizită la preot colegul său de facultate.

Părintele paroh, aşa cum îi şade unui păstor cumsecade de sat tradiţional, era hăruit de Bunul Dumnezeu si cu o statură ceva mai gospodărească, precum locul: 2 metri şi ceva înălţime, suficientă lăţime, cuvânt hotărât, atitudine aşijderea…

Colegul său, preot de oraş, exact la polul opus: pirpiriu nevoie mare, glas puţin piţigăiat, timid şi mai mereu cu grijă la mediul înconjurător.

Duminică, slujesc împreună. Biserica plină ochi! Vine momentul cuvântului de învăţătură. Părintele paroh iese în amvon, priveşte părinteşte de autoritar peste mulţime şi… trage un pumn puternic în perete, tresare toată biserica! Apoi îşi începe cuvântul:

– Gândiţi-vă la Apocalipsă, când va veni Domnul a doua oară, cum vă veţi speria!

Pornind de aici, ţese o predică de toată frumuseţea, de îţi era mai mare dragul (şi frica) să îl asculţi.

Colegul său, cel pirpiriu, duminica următoare, iese şi el la predică. Deschide uşile împărăteşti, se uită peste oamenii din biserică, se întoarce în dreapta şi loveşte şi el zidul.

– V-aţi speriat?!, îi întreabă contrariat
pe credincioşi.
– Nu, părinte dragă! Staţi liniştit!
– Ufffi Păcat! Că v-aş fi zis o predică!…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015