Povestire cu tâlc: „Tata e la cârmă”

0
669

carmaCăpitanul unei corăbii ce transporta mărfuri sau pasageri, plecând odată pe mare, luă cu dânsul soția și copilul. Ținea mult la fetiță care nu avea decât câțiva anișori. Le luase ca să le arate, de pe vapor, Sfântul Munte. După două zile de drum liniștit, timpul se strică și valuri mari loveau vasul, gata-gata să-l scufunde. Era noapte când furtuna ajunsese în toată puterea  ei, iar călătorii înspăimântați nu credeau că vor mai vedea a doua zi soarele. Zgomotul furtunii se unea acum cu țipetele de spaimă și plânsetele oamenilor.

Fetița căpitanului, care adormise de cu seară, se trezi din cauza larmei și, pricepând că oamenii se tem să nu se scufunde corabia, întrebă:

-Dar tata unde-i? Tata nu-i la cârmă? De ce nu conduce tata vaporul?

-Tata este la cârmă, draga mea! – îi răspunse mama ei, ce stătea alături rugându-se mereu.

-Atunci de ce vă temeți? Nu știți că dacă tata e la cârmă vaporul nu se scufundă niciodată? Și fetița puse capul pe pernă, adormind imediat.

Dacă oamenii ar avea credința fetiței, că Tatăl ceresc este la cârma vieții noastre, nu s-ar tulbura niciodată în furtunile vieții. Când Cel ce ne-a zidit ne cârmuiește viața, ce teamă putem avea noi, care știm că țărmul nostru este Împărăția cea netrecătoare și cu Tatăl la cârmă ajungem în deplină siguranță la ea?

„Pilde și povestiri ” – Ed. Credința strămoșească

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ