Povestire cu tâlc: “Ce e suferinţa mea pe lângă a Sa?”

0
39

4b19243d1d0b7Un turist care închiriase o cameră de vară la o ţărancă de munte o întrebă pe femeie:

“Se poate merge aici undeva la Liturghie?”.

“Bineînţeles, răspunse ea. Există în apropiere o bisericuţă. Şi eu mă duc acolo”.

Şi în odaia ei simplă, dar frumoasă, se înfiripă o discuţie. Pe un perete al camerei se aflau multe fotografii cu diferite personaje, mai tinere şi mai în vârstă. “Acesta-i bărbatul meu, răspunse munteanca la întrebarea oaspetelui ei. A murit în timp ce tăia lemne. Aceştia sunt cei doi feciori ai mei. Au căzut la datorie în război. Şi asta e fiica mea. A murit de cancer”.

“Aşa de multă nefericire! Cum de se poate suporta aşa ceva?”, întrebă turistul.

Femeia răspunse. “În acest caz nu mai ajută la nimic mângâierea ce vine de jos; ea trebuie să vină de sus. La primul caz de deces eşti îndurerat, dar dacă creşte numărul deceselor, atunci muţeşti”.

“Da, se poate înţelege”, se gândi musafirul.

“Dar asta nu e bun la nimic, spuse munteanca. Mai întâi l-am luat de rău pe bunul Dumnezeu pentru că mi-a chemat la Sine familia. M-am plâns, dar nu am obţinut nicio mângâiere. Căci în final i s-a dat înapoi familia. Atunci nici n-am mai mers la biserică. Până într-o vară când un oaspete mi-a dăruit această cruce pe care o vedeţi atârnată pe perete, aici în colţ. Am zăbovit în faţa ei ore-n şir, luni de zile de iarnă, când nu aveam niciun musafir, iar eu aveam timp să meditez. Da, Hristos a suferit mai mult decât mine. Ce e suferinţa mea pe lângă a Sa? Şi aici mi-am găsit putere să trăiesc şi să las să mi se ia ceea ce Domnul mi-a dat”.

Sursa: romaniadiaspora.blogspot.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ