POVEȘTI DE VACANȚĂ – Legenda mesteacănului

0
49

mesteacan

Mesteacănul n-a avut scoarța albă de la început, ba chiar era neagră și foarte aspră. Într-o zi, toți copacii s-au pregătit de sărbătoare, îmbrăcându-se în hainele cele mai frumoase și având fiecare scoarța netedă și frumoasă, deoarece Dumnezeu venea în pădure să se odihnească. Bradul cu ramuri verzi, fagul cu frunze ovale și lucioase, stejarul cu coroana largă și ghindele sale de leac, arțarul cu frunza roșie, toți s-au gătit și au făcut roată în jurul locului ales de Dumnezeu. Făceau umbră și îl păzeau pe Domnul să nu îl deranjeze cineva. Deodată, s-au auzit niște vaiete. Era mesteacănul, care venea plângând, supărat că nu arată atât de bine precum ceilalți copaci și nu îl poate cinsti cum se cuvine pe Dumnezeu. Copacii ceilalți îi făceau semne să tacă, să nu-i tulbure somnul, dar Dumnezeu nu dormea, l-a ascultat și i-a răspuns:
– De-acum înainte, fie ca lacrimile care ți-au curs să îți facă scoarța argintie și să strălucești în lumină!

Legendă auzită și repovestită de…

Mihaela Mușetescu 

[pro_ad_display_adzone id="95017"]