Poți lupta pentru eliberarea de jugul robiei păcatului?

0
91

pacatEste adevărat – spune Sfântul Macarie – „sunt unii care se abţin de la orice desfrânare, de la hoţii şi de la lăcomie şi de la alte păcate asemănătoare, şi de aceea se consideră sfinţi: dar în realitate se află chiar foarte departe de sfinţenie. Căci în minţile lor sălăşluieşte multă răutate şi trăieşte acolo şi se târăşte şi încă nu i-a părăsit”. „Căci nu numai simpla abţinere de la rele – spune el în altă parte – este curăţire: ci stârpirea desăvârşită a acestora din conştiinţă este curăţirea. Oricine ai fi, străbătând gândurile care se nasc şi cresc în tine, pătrunde până la sufletul tău prizonier şi rob al păcatului, şi scrutează-ţi gândurile până în străfund şi cercetează-ţi adâncimile cugetărilor; şi vei vedea în străfundurile sufletului tău şarpele care se târăşte, se cuibăreşte şi te ucide, otrăvindu-ţi sufletul, bucată cu bucată. Căci inima este o prăpastie fără fund: dar dacă vei ucide acest şarpe, te vei lăuda înaintea Domnului cu curăţenia ta; iar dacă nu – smereşte-te ca un neputincios şi păcătos”.

Această răutate, acest şarpe, care s-a ascuns în inimă – dorirea păcatului şi nedorirea dreptăţii – este cel care trebuie stârpit dintru început. Fără aceasta nu este cu putinţă nicio izbândă: orice vei face, parcă vei avea mâinile tăiate.

Fără îndoială, nu se va curăţi dintr-o dată în mod sesizabil nici acela în care s-a petrecut deja schimbarea radicală a voinţei, împotriva lui se vor ridica patimile, înclinaţiile, obiceiurile – tot ceea ce făcea mai înainte cu plăcere şi cu ce se îndeletnicea nestingherit; dar, cel puţin după această schimbare, el are posibilitatea să se împotrivească acestor porniri, să le slăbească, să le micşoreze şi să le împuţineze. După schimbarea dispoziţiei principale, urmează schimbarea puterilor sufletului – ale simţurilor, ale voinţei şi ale minţii, iar apoi slăbirea sau chiar stingerea completă a patimilor şi a înclinaţiilor, unele după altele, deşi toate acestea nu se petrec dintr-o dată, nici imediat. Să cazi este uşor, dar nu e uşor să te ridici; e uşor să alergi la vale, dar nu-i uşor să urci la deal.

După aceasta este clar că nu e cu putinţă să te eliberezi fără luptă de jugul robiei păcatului, şi fără o luptă încrâncenată, îndelungată, şi că această luptă este de două feluri, sau poate fi purtată în două moduri.

Mai întâi, trebuie să te ridici împotriva păcatului, urându-l în general, să-l izgoneşti din sălaşul său de căpetenie prin schimbarea radicală a voinţei, prin deşteptarea setei de a te împotrivi păcatului şi prin supunerea faţă de voia sfântă a lui Dumnezeu. Iar abia apoi poţi să te răzvrăteşti şi împotrivi plozilor acestui păcat, să stârpeşti rămăşiţele lui din tine, dacă este cu putinţă, până la decimarea lui deplină. Acolo se dă bătălia decisivă, iar aici doar se potolesc răzvrătirile răzleţe ale celui învins; acolo se dărâmă principala redută a vrăjmaşului, iar aici el este izgonit pentru totdeauna de pe pământul restituit prin biruinţă stăpânului legitim şi este urmărit până la ultimele lui hotare.

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf.Teofan Zăvorâtul

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ