Podul Carol din Praga – o galerie de statui

0
772

Podul_Carol_din_PragaAdevărat simbol al Oraşului de Aur care este Praga, Podul Carol leagă două cartiere istorice ale oraşului: Staré Mesto şi Malá Strana, despărţite de apă Vltavei. A fost construit pe locul unuia mai vechi, Podul Judith, care nu a putut rezista probei timpului, în mod special repetatelor inundaţii. Actualul pod a fost ridicat de Carol al IV-lea (1355-1378), conducătorul Sfântului Imperiu German. Şeful lucrărilor, care au demarat în 1355, a fost arhitectul Peter Parler ajutat de J. Ottl. Din nefericire niciunul dintre ei nu a apucat să-şi vadă opera terminată, lucrările finalizându-se abia după moartea acestora, în 1404.

Podul susţinut, de 16 piloni, are o lungime de circa 516 metri, o lăţime de 9-10 metri şi se afla la peste 13 metri de oglinda apei. Începând din anul 1657, podul construit în stil gotic s-a transformat într-o galerie de stătui în aer liber. La început acestea erau doar nişte cruci, prima fiind una poleita în bronz plasată aici încă din secolul al XIV-lea. Acesteia i s-a adăugat ulterior monumentele Golgota, Fecioara îndurerată şi altele, 26 la număr fiind ridicate între 1700-1714 şi purtând semnătura unor artişti iluştri în epocă.

Grupul statuar reprezentându-i pe Kiril şi Metodiu a fost adăugat abia în 1928. Cele mai multe dintre statui au fost realizate în gresie, piatră nu foarte dură şi, de aceea, pentru a putea fi păstrate, au fost înlocuite prin copii, originalele fiind duse în Muzeul Naţional, în Lapidarium. Statuia Sf. Filip Benizzi este singura dăltuită în marmură, iar cea a Sfântului Ioan Nepomuk este din bronz. Acesta a fost un sfânt martir, condamnat la moarte de regele Wenceslas al IV-lea, pentru că nu a vrut să-i destăinuie ceea ce mărturisise regina la ultima spovedanie. Sfântul a fost băgat într-un sac şi aruncat în apele Vltavei iar locul supliciului, între al VI-lea şi al VII-lea pilon, a fost însemnat printr-o cruce aurită, aşezată pe peretele podului.

La fiecare dintre marginile acestuia se afla câte un turn, marcând intrarea şi ieşirea. Părţile de jos ale acestora fac parte din vechiul pod Judith, dar au fost reconstruite şi împodobite între secolele XIV-XVI, motivele ornamentale fiind steme, blazoane, figuri de sfinţi şi de suverani ai Boemiei. Pictura a fost restaurată în secolul al XIX-lea.

Importanta construcţie nu rezistă în totalitate decât treizeci de ani, după care, în timpul unei ierni lungi, cu îngheţ urmat de inundaţii, podul cedează. Este reparat în scurt timp şi nu mai necesită intervenţii serioase deşi este mereu supus inundaţiilor şi chiar traversării sale de armate cu armament greu. La început a fost numit simplu „Podul de piatră”. De altfel până în 1841 a rămas singurul care traversa Vltava. Actualul nume, „Podul Carol”, i-a fost dat în 1870. După 20 de ani o inundaţie cumplită aduce mari prejudicii structurii podului, rupându-i câteva arcuri şi distrugându-i o parte dintre piloni. Reparaţiile durează doi ani, perioada în care podul este închis.

Îngreunarea traficului încă de la începutul secolului al XX-lea, duce din nou la închiderea podului. Timp de 13 ani se consolidează, se repară şi se revizuieşte în modul cel mai serios. Reparaţiile, un adevărat succes, contribuie la rezistenţă podului în cele mai grele situaţii cum au fost inundaţiile din 2002. Ultimele consolidări au fost încheiate în 2010 şi podul a fost redat în totalitate circuitului tuturor localnicilor şi turiştilor, care pot admira de aici spectacolul magic al împrejurimilor dar şi al statuilor încremenite în timp.

Sursa: revistamagazin.ro

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ