Poarta mirosului și pipăitul

0
53

poartaSă presupunem că zidurile și porțile sunt cele patru simțuri. Trupul întreg, să spunem, ar fi ca un zid ale cărui porți sunt: ochii, limba, auzul, mirosul și dacă vrei, și pipăitul. Prin aceste porți intră și ies locuitorii.

Vrei să mergem mai departe să vedem poarta mirosului? Și ea poate duce în rătăcire dacă nu e închisă bine parfumurilor și aromelor. Nimic nu paralizează forța sufletului, nimic nu ne relaxează atât de mult cât parfumurile și miresmele care ne plac atât de mult. Dar atunci, ce să ne placă, murdăria? – va zice cineva. Nu, nu spun asta, că nu trebuie să ne placă nimic, dar nimeni să nu dea copilului mir, pentru că odată ce mireasma ajunge la creier, i se moleșește tot trupul. Parfumurile stârnesc și plăcerile și există pericolul de a cădea în mari ispite. Să închizi bine și această poartă a cărei menire este aceea de a respira aer, nu parfumuri.

Unii, poate, vor râde zicând că ne ținem de nimicuri, dar nu sunt nimicuri. Dacă am trăi fără parfumuri, lumea ar arăta altfel, pentru că aici se află cheia educării și formării omenirii întregi.

Mai există o poartă care nu seamănă cu celelalte și care se întinde pe toată suprafața trupului nostru. O numim pipăit. Pare că e închisă, dar de fapt e deschisă pentru că lasă totul să intre înăuntru. Să nu lăsăm pielea copilului să intre în contact nici cu hainele moi, nici cu trupurile, ci s-o facem să fie rezistentă, chiar rigidă. Noi creștem un luptător pentru Hristos, acesta să ne fie singurul gând. Să nu dați copilului așternuturi moi și nici haine ușoare și să respectați aceste porunci întocmai.

„Părinții și educarea copiilor” – Sf. Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ