PLANTE MEDICINALE – SUNĂTOARE

0
90

sunatoare

Din bătrâni se povestește…

… că a-ți dori să fii sănătos este o parte din sănătate. Se spune că boala apare mai întâi în suflet, apoi în minte și, în cele din urmă, în trup, deci, dacă vrei să fii sănătos, trebuie să vindeci mai întâi sufletul. Există însă dureri pe care le avem în urma unor incidente neplăcute, de exemplu, contuziile, entorsele, întinderile musculare, luxațiile. Pur și simplu, se întâmplă din neatenție, nu poți fi în gardă tot timpul și perfect lucid, mintea ta este preocupată de o problemă, are alte interese, gândul zboară și zăbovește la altceva și, într-un moment în care ești distras, te poți împiedica, simți o durere, dar nu este ceva care să te transforme într-un bolnav. Există o terapie, crioterapie se numește, care dă roade repede, în câteva minute, este celebra compresă rece aplicată pe locul dureros. Sau cubul de gheață. Mijloacele moderne mai prezintă și alte produse gata preparate de reducere a inflamației, pe care le poți cumpăra din farmacii, cum sunt, de pildă săculeți cu substanțe chimice, care se țin în congelator, spray-uri cu gaze care produc răcirea zonei după aplicare, fașa elastică ce se îmbibă cu apă și se ține la congelator înainte de purtare. Gheața sau produsele congelate nu pot fi lăsate în zona afectată mai mult de 15 minute și nu se aplică direct pe piele, ci într-un înveliș de plastic sau pânză. Dacă vrei să nu ai astfel de restricții, nu suporți gheața sau pur și simplu dorești o vindecare mai grabnică, mai eficace, mai sănătoasă, aplică în locul luxat „iarba Sfântului Ioan Botezătorul”, numită popular și sunătoare, chintesența plantelor medicinale.

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă iubitoare de soare, perenă, care preferă solul uscat, dar rezistă și într-un pământ ușor inundat, parțial umbros. Are tulpina dreaptă, subțire, fragedă, moale, apoasă, netedă, de culoare verde, ramificată în partea superioară și înaltă de 40-100 cm. Frunzele sunt ovale, opuse, cu puncte negre pe interior. Florile galbene, poziționate în vârful ramurilor, au câte cinci petale și sunt dispuse în umbele. Înfloresc vara, între iunie (în jurul datei de 24 iunie) și septembrie. Planta crește spontan pe dealuri și câmpii (se mai numește și buruiană de foc, pe care mulți încearcă să o stârpească, nu să o cultive). Părțile care se utilizează sunt florile și partea superioară nelignificată a lăstarilor. Se recoltează tăind vârfurile ramurilor înflorite înainte de formarea fructelor, cam 20-30 cm de jos în sus. Se usucă în mănunchiuri atârnate la umbră și aer. Planta uscată are aromă plăcută și gust amărui-astringent. Din punct de vedere chimic, sunătoarea este bogată în ulei eteric, glicozide flavonice, hipericină (acel suc roșu din floare), hiperforină, tanin, saponină, rășină, carotenoizi, acizi organici (cafeic, ascorbic, nicotinic etc.), săruri minerale, vitamine – A, C, K, P, PP.

Sunătoarea trebuie folosită o perioadă mai lungă pentru a putea beneficia de toate proprietățile ei antiulceroase, antidiareice, coleretice, colagoge, antiinflamatoare, antihemoragice, antihemoroidale, vermifuge, vasodilatatoare, hipotensoare, expectorante, antiseptice, antinevralgice, antidepresive, astringente, cicatrizante și multe altele. S-ar spune că această plantă conține o farmacie și n-ar fi departe de adevăr întrucât acțiunile sale terapeutice o recomandă în tratarea și combaterea multor disfuncții ale organismului. Sunătoarea este bună pentru: combaterea bolilor de stomac și intestine, a bolilor de ficat, a colecistitelor, a dischineziei biliare, ameliorarea depresiilor, a migrenelor, a durerilor de cap, a nevrozelor, a episoadelor isterice. Este eficientă în somnambulism, insomnie, tulburări de vorbire, afecțiuni pulmonare, renale și genitale, inflamații ale gâtului sau ale ganglionilor. De asemenea, se recomandă în insuficiență cardiacă și circulatorie, arterită obliterantă, artrită, hipertensiune, dureri articulare, reumatism, dureri sciatice. Sunătoarea vindecă rănile deschise, acneea, arsurile, contuziile, eczemele, herpesul și este eficientă în inflamații gingivale și dentare.

În cazul arsurilor, tăieturilor, echimozelor, rănilor deschise, eczemelor și altor traume ale pielii se folosește ulei din boboci de sunătoare, un ulei roșu intens, inconfundabil. Mai mult, uleiul se utilizează și la masaj, având rol calmant și liniștitor în cazul ulcerelor gastrice, durerilor de inimă, ficat și abdomen sau în afecțiuni ale nervilor.

  • Ulei de sunătoare: Folosește 70% boboci de plantă și 30% flori și frunze. Bobocii se recoltează chiar înainte să se deschidă, iar florile când sunt proaspăt deschise (îți dai seama dacă sunt gata de cules zdrobindu-le, iar dacă te pătezi de roșu sunt numai bune). Într-un borcan de sticlă se pune cantitatea de plante peste care se toarnă ulei de măsline, depășind cu 2-4 cm masa plantelor. La început, bobocii vor pluti în ulei, iar când se vor lăsa la fund, pune borcanul la soare și lasă conținutul la macerat timp de 2-3 săptămâni (se pot mărunții bobocii într-un blender pentru ca ei să nu mai plutească). Pe măsură ce se macerează plantele, lichidul capătă culoarea roșu intens și cu cât este mai puternică această culoare, cu atât va fi mai bun uleiul preparat. După ce s-a scurs timpul de macerare, se strecoară prin tifon dublu și se îmbuteliază în sticle brune. Se păstrează într-un loc întunecat și răcoros și are timp de valabilitate 2 ani.

Ceaiul de sunătoare ajută la ameliorarea tusei cronice, a congestiei sinusurilor sau a gripei. Infuzia este indicată în colite cronice, enterocolite, boli de ficat, boli ale intestinelor, ale vezicii biliare și în afecțiuni ale sistemului nervos.

  • Infuzie de sunătoare: 1 lingură de plantă uscată și mărunțită la 200 ml de apă clocotită. Se acoperă vasul și se infuzează timp de 10 minute. Se strecoară și se beau 3 ceaiuri pe zi, cu înghițituri rare, după mesele principale. Pentru efectul antidepresiv, cura trebuie urmată timp de 3 luni, efectele observându-se după 3 săptămâni de consum.

Tinctura se folosește pentru acțiunile sale benefice în cazuri de depresie, nevroze, insomnii, manifestări isterice, somn agitat. După o iarnă lungă și friguroasă sunt persoane care suferă de astenia de primăvară, iar pentru a re-echilibra funcțiile corpului și ale minții au nevoie de activitate în natură, completată și de această sănătoasă tinctură.

Tinctură de sunătoare:

  • 2 părți (două mâini) de flori de sunătoare
  • 1 parte vârfuri de ovăz verde
  • 1 parte de frunze, flori și bace (fructe) de păducel
  • alcool de 40 de grade

Mode de preparare: Se toacă plantele mărunt și se pun într-un borcan curat și uscat. Se toarnă peste ele alcool de 40 de grade, suficient pentru a le acoperi 5-7 cm, apoi se închide etanș borcanul. Se lasă borcanul la soare timp de 3 săptămâni, apoi se strecoară și se păstrează la rece în sticle bine închise.

Mod de utilizare: Se consumă o jumătate de linguriță sau o linguriță de două ori pe zi, timp de 3 săptămâni. Se ia pauză o săptămână, apoi se repetă ciclul de trei săptămâni de câte ori este necesar. Pentru afecțiuni mai ușoare, folosește-o timp de 5 zile, cu pauză de 2 zile, repetând ciclul dacă mai este nevoie.

Sunătoarea este contraindicată femeilor însărcinate, celor care au alergie la plantă, celor care urmează tratament cu antidepresive, amfetamine sau de subțiere a sângelui și celor care suferă de depresie severă.

Pe urmele înțelepților…

Încă din Grecia antică, sunătoarei i-au fost atribuite puteri magice, fiind folosită pentru îndepărtarea răului și a bolilor. Teofrast o recomanda pentru răni, Dioscoride o considera bună pentru sciatică și sistemul nervos. Planta este menționată în tratatele de sănătate semnate de Paracelsus și Galenus. De atunci și până astăzi, a fost folosită drept remediu naturist valoros, apreciat și eficient, inclus în numeroase rețete utile chiar și în medicina veterinară. O minte sănătoasă într-un corp sănătos sau corpul sănătos este produsul unei minți sănătoase? Iată dilema tuturor. Oricare ar fi răspunsul, cel mai bine este să ai grijă de amândouă, de minte și de trup, una fără alta nu pot viețui frumos.

Mihaela Mușetescu