Plante medicinale – MESTEACĂNUL

0
80

mesteacan

Note de primăvară…

Stendhal spunea că „frumusețea este promisiunea fericirii”. Câte nu fac femeile pentru a se menține frumoase și tinere! Frumusețea ne aduce bucurie și o stare de bine, iar șansele spre fericire se măresc dacă frumusețea există. De la diverse trucuri simple, la chirurgia estetică, toate sunt cuprinse de dorința de a arăta bine, de a masca ridurile, de a da aspect tânăr pielii, părului, corpului. Totuși, nu toate femeile stau la birou, nu toate își petrec ziua doar la shopping, multe spală vase, fac mâncare, ies la câmp la muncă, iau contact cu substanțe neprietenoase cu pielea, iar mâinile se usucă frecvent și au un aspect inestetic. Util în aceste cazuri este să ai în casă un plic de bicarbonat, cremă hidratantă sau ulei de măsline. Se pun 2 lingurițe de bicarbonat de sodiu într-un vas cu apă și se țin mâinile în vas pentru 5 minute, masându-le ușor. Se aplică apoi mâinile cu ulei de măsline sau cremă, și, pentru o acțiune intensivă, se pot ține mâinile peste noapte în mănuși de bumbac. Dacă se urmează acest „tratament” de două ori pe săptămână, pielea mâinilor va redeveni elastică și se va reface. De asemenea, de un tratament de refacere se poate bucura și pielea picioarelor, numai că înlocuim bicarbonatul cu sare de mare. Diverse cure de detoxificare au, pe lângă dorința de a ne menține sănătatea, și scopul de a ne schimba aspectul exterior. Cu siguranță vom elimina kilogramele în plus dacă vom apela la plante medicinale ce servesc acestui scop, ia mesteacănul este una dintre ele. Mai multe despre „arborele vieții” acum…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Mesteacănul (Betula Verrucosa, Betula alba, Betula pendula) este un arbore foios, cu tulpină dreaptă, conică, lemnoasă, flexibilă, foarte ramificată, ce poate atinge înălțimea de 30 de metri. Scoarța sa este netedă, alb-argintie și se exfoliază în fâșii subțiri. Are frunze lucioase, verzi, lung pețiolate, cu limb triunghiular-romboidal, ascuțit în vârf. Înflorește în lunile aprilie sau mai și este răspândit în pădurile zonelor deluroase și alpine. Este plantat și ca arbore ornamental la marginea străzilor, în grădini și parcuri. În terapie se folosesc frunzele, mugurii și scoarța. Mugurii și scoarța se recoltează primăvara, în martie și aprilie, iar seva se obține înainte de deschiderea mugurilor și se conservă la rece. Frunzele se culeg între lunile mai și iulie, atunci ele conțin cea mai mare cantitate de rezine. Din punct de vedere chimic, frunzele conțin flavonoizi, fenoli, saponine, rezine, derivați triterpenici, taninuri, mucilagii, ulei eteric, zaharoză. Seva tulpinii este bogată în vitamina C, săruri minerale și levuloză.

Datorită proprietăților sale terapeutice detoxifiante, diuretice și depurative, mesteacănul este indicat în obezitate, cure de dezintoxicare, diabet zaharat, hipercolesterolemie. Se pot folosi în acest scop frunze uscate infuzate, în ceaiuri concentrate sau mai puțin concentrate.

  • Infuzie concentrată de frunze de mesteacăn: Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 4-5 lingurițe de frunze uscate, se acoperă și se lasă 15 minute. După ce se răcește sub 40 de grade C, se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu pentru a se anula efectul acidului betuloretinic ce stopează acțiunea diuretică, iar după 6 ore se strecoară din nou. Acest ceai se bea în 2-3 reprize, cu o jumătate de oră înainte de mese. Se poate bea și la 2 ore după mese pentru scăderea colesterolului.

Grație proprietăților sale cicatrizante, antibiotice, dezinfectante, antihelmintice, astringente și coleretice mesteacănul are acțiuni pozitive în afecțiuni hepatice. dizenterie, diaree, constipație, paraziți intestinali. De asemenea, mesteacănul are efecte antiinflamatoare, antireumatice, antifebrilice, sudorifice, digestive, hipotensive. Este utilizat în hipertensiune arterială, edeme cardiace și renale, ateroscleroză, litiază renală, cistite, insomnii, alergii, anemie, reumatism articular, gută, artrită, artroză. Cu ajutorul mesteacănului se pot elimina prin urină sărurile de calciu, iar prin diureză se poate elimina excesul de acid uric, apa din țesuturi ce cauzează celulită și obezitate, precum și toxinele. Putem prepara o infuzie din frunze de mesteacăn în amestec cu tei și trei frați pătați cu rol ameliorativ în gripă, răceală, febră, sinuzită, traheită, rinofaringită.

  • Infuzie din amestec de frunze de mesteacăn și alte plante: Se amestecă 5 g de frunze uscate de mesteacăn cu flori de tei și trei frați pătați. Se toarnă 1 litru de apă clocotită peste amestec, se acoperă, se lasă 15 minute și se bea toată cantitatea pe parcursul zilei.

Mugurii de mesteacăn sunt eficienți în obezitate, celulită, afecțiuni renale, gută, reumatism.

  • Decoct din muguri de mesteacăn: Se fierb 20 g de muguri de mesteacăn în 1 litru de apă până când lichidul scade la jumătate. Se bea această cantitate, fracționată în 4 reprize, de-a lungul unei zile.

Numită în Evul Mediu „apă de mesteacăn”, seva din tulpina acestui arbore are efecte mineralizante, energizante, tonifiante, depurative, nutritive. Este un bun antialergic și un antiinflamator în afecțiuni reumatice, afecțiuni renale, gută și artroză. După extragere, seva se păstrează în frigider și se consumă aproximativ 200-250 ml pe zi, în cure de primăvară, 15 zile pe lună, timp de 2 luni. Din sevă, vin, lămâie și drojdie de bere se poate prepara și un vin medicinal, care aduce beneficii organismului consumat în cantități mici.
Pentru reglarea colesterolului se poate consuma un amestec de scoarță de mesteacăn cu frunze uscate de frasin, iar scoarța uscată și tocată se poate utiliza pentru efectele sale depurative, digestive și antiulceroase (se poate prepara decoct din 2 lingurițe fierte 5 minute în 200 ml de apă). O bucată de cărbune din lemn de mesteacăn se poate mesteca imediat după manifestarea anumitor intoxicații. De asemenea, scoarța este antifebrilă și diuretică.
În uzul extern, băile cu frunze de mesteacăn întăresc rădăcina părului și împiedică formarea mătreții, ameliorează iritațiile cutanate (acnee, eczeme, urticarie), iar scoarța uscată este folosită contra pistruilor.

Tradiții și obiceiuri…

Mesteacănul este cunoscut din antichitate ca plantă medicinală întrebuințată la tratarea multor afecțiuni. Este numit „arborele vieții” datorită efectelor sale benefice într-o arie largă de maladii. Crește în zonele nordice ale Europei și Asiei. Din lemnul său se realizează diverse obiecte sau ornamente. În medicina populară tradițională se foloseau coaja și frunzele, dar și lujerii. În Maramureș, lujerii se țineau cu un capăt în foc, iar cu seva ce ieșea de la celălalt capăt fetele se ungeau pe cap ca să le crească părul. În sudul Transilvaniei, rănile de la mușcături de câine sau de lup se tratau cu decoct din frunze. Tot frunzele erau folosite în infuzii contra durerilor de inimă, în bolile de rinichi, reumatism, gută și împotriva căderii părului. În medicina veterinară, mesteacănul fiert era dat contra infecțiilor la cai.
În unele zone din țară, se puneau tulpini de mesteacăn tânăr la porți și în curți de 1 mai, armindenii, iar vitele erau mânate cu o nuia verde din același arbore pentru a fi sănătoase tot anul.

Mihaela Mușetescu

Baner asculta RJS