Plante medicinale – BUSUIOCUL

0
126

busuioc

Note de primăvară…

„Dacă ierți, iartă totul, altfel n-ar mai fi iertare”. Așa spunea marele clasic al literaturii ruse, Lev Tolstoi, iar eu mă întreb de ce este nevoie de timp pentru a-i ierta pe cei care, voluntar sau fără intenție, ne-au făcut rău la un moment dat sau ne-au provocat indispoziții, ne-au făcut să ne subapreciem, au călcat cu talpa peste noi, strivindu-ne sufletul. În primul rând, cred că este nevoie de un timp să înțelegem că celălalt este diferit de noi, nu este cel pe care ni-l imaginam sau cel a cărui imagine frumoasă o construisem în mintea noastră, nu este pe lungime de undă cu noi sau poate nici nu-i pasă că ne-a rănit. Apoi, trebuie să petrecem un timp trăind cu acel rău provocat de el, căutând să înțelegem ce l-a determinat pe celălalt să ne rănească și cât de mult i-am permis noi să ne atingă cu vorbele și cu acțiunile lui. În cele din urmă, mai trebuie să treacă o vreme ca răul provocat să nu ne mai afecteze, să treacă pe alte planuri până ajunge să nu ne mai doară. De-abia atunci iertăm pe deplin, nicidecum imediat. Frământările acestea, grijile materiale, lipsa de motivație, dezamăgirile, o slabă stimă de sine, o doză de neîncredere în noi și în ceilalți ajută paharul să se umple și să dea pe afară. Atunci apar anxietatea, tristețea, stresul cotidian care, fără o analiză și soluționare rapidă, pot provoca disfuncții mai serioase. Dacă există armonie și înțelegere aceste situații își vor găsi o rezolvare, dar dacă ceilalți nu rezonează cu noi și, din contră, pun paie pe foc, atunci dispoziția noastră dezagreabilă se va adânci. Nu trebuie să dăm vina doar pe vreme pentru neurasteniile de primăvară, trebuie să căutăm cauzele în noi, în primul rând, apoi în oamenii de lângă noi, în vremurile pe care le trăim, de la social la economie, de la tehnologie și învățământ la politică. A avea o părere de ansamblu despre toate, a putea să apreciezi poziția ta în raport cu tot ce te înconjoară pot constitui în sine motivații clare, punctuale care să te ajute să depășești ușor nesiguranța și incertitudinea. Iar eventualele dureri de cap mai pot fi combătute și cu ceai de busuioc, o minunată plantă pe care o poți crește și tu acasă, într-un ghiveci. Despre busuioc astăzi…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Busuiocul (Ocimum Basilicum) este o plantă cu miros aromat și ușor picant. Are o tulpină dreaptă înaltă de până la 60 cm, ramificată și păroasă, iar frunzele au margini dințate și vârf ascuțit. Busuiocul face flori mici grupate în inflorescențe sub formă de spic, de culoare violacee, uneori pestrițe. Înflorește între iulie și septembrie și preferă solurile bogate în substanțe nutritive.  Datorită mirosului foarte puternic se adaugă în salate și alte mâncăruri ca unic condiment. De la busuioc se folosesc în scop medicinal frunzele și vârful înflorit. Componentele chimice pe care le are busuiocul -ulei eteric, cineol, geraniol, pinen, camfor, acizi grași, taninuri, acizi organici, săruri minerale – îi conferă proprietăți terapeutice, stomahice, antispastice, stimulente în digestie, expectorante, antitusive, calmante, tonifiante, galactogoge (stimulează secreția laptelui matern), antimicrobiene, antiseptice, cicatrizante, reconfortante.

Ca tonic și energizant, busuiocul ajută la regenerarea psihică, îmbunătățind dispoziția în special în perioada de trecere dintr-un anotimp în altul. Primăvara se recomandă o cură de pulbere de busuioc, 1 linguriță rasă de pulbere într-un pahar de apă, timp de două săptămâni.

Pentru afecțiuni stomacale, migrene, nervozitate sau insomnii se pot prepara infuzii din plantă uscată.

  • Infuzie de busuioc: Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 1 lingură plantă uscată și mărunțită, se acoperă și se lasă la infuzat 10 minute, după care se strecoară și se beau 2 ceaiuri călduțe pe zi, dintre care unul înainte de culcare.

Ca remediu împotriva răcelii, guturaiului, gripei sau anginei pectorale se poate bea suc de busuioc proaspăt stors amestecat cu lapte fierbinte. Sucul amestecat cu apă și o lingură de miere este bun și în boli renale, genitale și tuse convulsivă în cazul cărora se pot bea 2 căni pe zi (1/2 cană de suc + apă + 1 lingură miere).

Busuiocul se mai poate prepara și ca decoct ce are rol galactogog.

  • Decoct de busuioc: Se fierb timp de 2 minute 250 ml de apă cu o mână de herba uscată și mărunțită. După fierbere se infuzează 5 minute, se strecoară și se beau 2 ceaiuri pe zi.

Decoctul din semințe de busuioc: are proprietăți emoliente, care ajută la combaterea unor boli renale și a unor afecțiuni genitale.

  • Decoct din semințe de busuioc: Se fierbe 1 lingură de semințe în 500 ml de apă rece timp de 5 minute, după care se infuzează 10 minute, se strecoară și se consumă toată cantitatea pe parcursul unei zile.

Pe lângă posibilitățile multiple de preparare pentru întrebuințare internă (infuzie, decoct, macerat, suc proaspăt, sirop, esență etc), busuiocul intră în formule extrem de variate pentru uzul extern. Cataplasmele din frunze proaspete și zdrobite favorizează vindecarea rănilor, ulcerațiilor și a altor leziuni, iar frecarea cu frunze proaspete în locurile înțepate de insecte reduce mâncărimea și previne infecțiile. Dacă nu dispuneți de frunze proaspete, puteți rehidrata câteva frunze uscate cu apă astfel încât să obțineți un piure pe care să-l aplicați pe locul cu rana. O cataplasmă bună pentru aceleași situații se poate obține și din frunze proaspete de busuioc cu frunze proaspete de brusture, în părți egale.
Busuiocul este extrem de utilizat la fabricarea parfumurilor, în aromatizarea săpunurilor și a detergenților, în fabricarea pastelor de dinți a loțiunilor sau a șampoanelor. În industria alimentară este folosit ca aromatizat și condiment, obținându-se din el preparate delicioase și savuroase.

Busuiocul poate intra în diverse amestecuri de plante cu care se combină pentru efecte optime, mult mai eficace în diverse afecțiuni. Se pot amesteca frunze de busuioc cu frunze de roiniță, flori de mușețel și lavandă pentru obținerea unui ceai împotriva stresului și a durerilor de cap. Amestecul de busuioc, cimbru, anason și ienupăr are efecte benefice în caz de tuse.

O petală de istorie…

Există peste 150 de specii de busuioc cultivate pe toată planeta, printre care și Ocimum sanctum, busuiocul sfânt sau tulsi, care are o istorie de 3000 de ani de folosință în scopuri medicinale. În medicina ayurvedică, sistem de vindecare cu rădăcini în India, busuiocul sfânt este clasificat drept rasayana, plantă care ajută la dobândirea unei stări perfecte de sănătate și conferă longevitate celui care o consumă. Tulsi este bun pentru vitalitate și energie, despre el spunându-se că ajută la menținerea echilibrului chakrelor (centrele de energie din corp) și scoate în evidență ce are omul mai bun și mai curat.

Busuiocul este renumit pentru gustul său, pentru aromă și pentru calitățile sale vindecătoare, el fiind cultivat ca plantă aromatică, medicinală și decorativă. Plinius cel Bătrân recomanda siropul de busuioc pentru acțiunile sale favorabile (digestive, în special). Specia Ocimum Basilicum (busuiocul verde) este originară din Sri Lanka și India, fiind adusă în Europa de Alexandru cel Mare. Numele „ocimum” derivă dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „miros”, iar „basilicum” s-ar traduce „regesc” sau „plantă regală”, deoarece alifiile din busuioc erau cerute cu precădere de familiile regale.

Mihaela Mușetescu

Banner 2 la suta