Plante medicinale – ANGELICĂ

0
87

angelica

Note de primăvară…

Este luna femeii, a feminității, a sensibilității, deși numele „martie” vine de la zeul războiului în mitologia romană, Marte. Istoria ne arată că pentru cucerirea unor femei au pornit majoritatea războaielor. E o poveste de iubire în majoritatea confruntărilor. E o istorie de amor în debutul anumitor lupte, celor mai multe bătălii, de fapt. Iubirea, dragostea, relațiile adevărate se construiesc în doi, trăirile împărtășite le conferă îndrăgostiților putere, sentimentele simțite produc o stare de bine, fericire, seninătate, mult mai mult curaj decât solitudinea. Primăvara e vremea iubirii, toate lucrurile devin mai simple alături de natura care revine la viață, toate emoțiile negative rămân undeva în urmă, echilibrul interior începe să se refacă, parcă ești mai cald, mai uman, îți pasă mai mult. Totuși, firea umană este una belicoasă și omul nu prea poate sta locului, calm, prea mult timp. Oricât de evoluat ai fi, nevoia de confruntare apare, mai ales la nivelul ideilor. Rolul educației este punctual în acest sens – să ne îndepărteze de partea urâtă a sinelui nostru, să ne determine să acționăm civilizat, să ne afirme ca oameni evoluați, îndepărtându-ne de instinctul primar. Să fii empatic cu celălalt, să-l ajuți, să-l sprijini, să clădiți împreună o viață pe valori și idei comune, acestea sunt condițiile necesare unei relații armonioase. Dacă satisfacțiile tale vor veni doar din proiecte de anvergură, care necesită timp, și vei uita să te bucuri de lucrurile mărunte, viața ta va fi o continuă așteptare a fericirii. Mereu fiind în căutarea acestei fericiri, s-ar putea ca să nu observi de câte ori trece pe lângă tine, să o crezi undeva, departe… A schimba zi de zi câte ceva, îmbunătățindu-ți viața, este cea mai bună manieră de a te bucura de micile plăceri ale vieții. A experimenta este la îndemâna oricui, să prepari o rețetă nouă, să mergi într-un loc unde n-ai mai fost, să reîncepi să joci tenis sau să iei lecții de chitară. Nu te oprește nimeni, singurele bariere ți le pui tu, citește autori care nu ți-au plăcut mai demult, fă cumpărături din alte magazine, schimbă mai mult de două cuvinte de salut cu vecinii tăi, fă o dulceață sau un sirop din plante medicinale. Sau un ceai binefăcător cum este cel de angelică, bun în anemie, dureri, balonare, lipsa poftei de mâncare. Primăvara vine și cu posibile neplăceri, este bine să le știi leacul…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Angelica sau anghelina (Angelica archangelica) este o plantă bienală, robustă, erbacee, cu frunze mari, compuse, lungi de 5-8 cm, ușor rulate la bază. Tulpina aeriană apare în cel de-al doilea an și poate atinge 150 cm înălțime. Florile sunt mici, verzi și apar în mănunchiuri rotunjite. Fructele sunt relativ mari, elipsoidale, netede și au prelungiri plane ca niște aripioare. Înflorește vara, prin iulie-august și crește la marginea apelor curgătoare din pădurile montane, la marginea pădurilor, în poienițe umede. Se utilizează în scop medicinal partea aeriană a plantei și rădăcinile cu rizomi. Angelica este bogată în compuși chimici benefici pentru organism cum sunt uleiul volatil, cumarinele și derivații cumarinici, substanțe amare, gume, ceruri, taninuri, rezine. De asemenea, în plantă sunt prezenți acizi organici, glucide, vitamina B, acizi grași, săruri minerale. Aceste substanțe chimice acționează asupra corpului uman îndeplinind rol tonic-amar, cardiotonic, antibiotic, antiseptic, antispastic, carminativ, tonic digestiv (crudă sau fiartă ușurează digestia alimentelor grase), diuretic, sudorific sau aromatizant. Este recomandată în caz de diabet zaharat, anemie, colici intestinale, vărsături spasmodice, gută, anorexie. De asemenea, combate cu succes indigestia, contuziile, ulcerațiile, balonările, enterita.

Contra arsurilor gastrice și a altor afecțiuni ale stomacului, precum și în caz de boli pulmonare pentru activarea transpirației, preparați o infuzie de angelică.

  • Infuzie de angelică: Peste 30 g rădăcini uscate se toarnă 1 litru de apă clocotită, se continuă fierberea încă 5 minute, se acoperă și se lasă la infuzat 15 minute, se strecoară și se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

Pentru o bună funcționare a stomacului, pentru combaterea febrei, detoxificare sau eliminarea hipersecrețiilor pulmonare se folosește o infuzie mai concentrată.

  • Infuzie concentrată de angelică: Peste 20 g angelică se adaugă 200 ml de apă clocotită, se strecoară și se bea câte o lingură la fiecare 2 ore.

În cazuri de otrăvire și intoxicare, decoctul din angelică stimulează schimburile metabolice, ajutând la purificarea sângelui printr-o eliminare grabnică a toxinelor.

  • Decoct de angelică: La 200 ml de apă rece se folosesc 10 g de rădăcină, se fierbe amestecul 5 minute, se infuzează acoperit alte 15 minute, se strecoară și se beau 3 cești pe zi.

Angelica poate fi consumată, pe lângă infuzii și decocturi, sub formă de vin terapeutic (preparat cu vin alb), de tinctură, sub formă de pulbere (rădăcini uscate, frunze și semințe, un vârf de cuțit de 2-3 ori pe zi) sau prin mestecare de rădăcini proaspete. Extern, se fac băi antireumatismale și frecții cu oțet sau tinctură de angelică. În industria alimentară, angelica intră în compoziția unor salate, conserve, dulcețuri, vinuri tonice, lichioruri. Tinctura pentru uz intern combate febra, stimulează transpirația, combate alte afecțiuni pulmonare, curăță sângele, este eficientă în combaterea crampelor uterine și are rol vindecător în anumite afecțiuni digestive, biliare și stomacale. Tinctura se prepară din rădăcină de angelică lăsată la macerat în alcool de 60 de grade (vezi cum se prepară o tinctură medicinală în articolul echinacea). Din această tinctură se iau zilnic 2-5 ml de 3 ori pe zi (20-30 picături) pe cubulețe de zahăr.

O petală de istorie…

Denumirea de „angelica” vine din latinescul „angelus” care înseamnă înger. Denumirea științifică este legată de visul pe care l-a avut un credincios în Evul Mediu. În visul lui a apărut arhanghelul Mihail ce ținea în mână angelică, spunându-i că aceasta este planta care va eradica ciuma din localitate. Visul s-a adeverit, toți bolnavii care mestecau rădăcină de angelică se vindecau de maladia contagioasă, devenind totodată imuni la boală. Mai târziu, prin secolul al XVIII-lea, Annibal Camoux, un soldat din Marsilia renumit pentru longevitatea sa (a trăit 120 de ani), mesteca aproape în permanență rădăcină de angelică, de aceea a trăit atât, se spune. Cândva, această plantă se folosea pentru ameliorarea rănilor făcute de mușcăturile câinilor turbați. Balsamul Comandorului este un remediu folosit demult în tratarea unor astfel de plăgi. Îl poți prepara din 10 g rădăcină de angelică, 20 g sunătoare, 720 g alcool de 80 de grade. Se macerează 8 zile, agitând zi de zi amestecul pentru uniformizare și extragerea tuturor beneficiilor din plante, după care se adaugă 10 g de smirnă și 10 g lămâie. Zece zile mai târziu se adaugă alte 60 g de smirnă, 10 g de aloe și 60 g balsam de Tolu. După alte 10 zile se filtrează și se depozitează în recipiente închise la culoare, care se vor închide etanș.

De recoltarea și păstrarea corespunzătoare a plantelor medicinale depinde efectul benefic al acțiunii lor. Este foarte important ca ele să își conserve principiile active un timp cât mai mare. Fie că sunt proaspete, fie că sunt uscate, plantele medicinale se folosesc în aceeași cantitate, aceleași doze. Bucură-te de o stare de sănătate excelentă practicând prevenția, combaterea afecțiunilor organice prin toate aceste soluții numite plante medicinale, pe care natura ni le dăruiește cu drag.

Mihaela Mușetescu

Baner asculta RJS