Pilda: ,,De ce nu ne împlineşte Doamne, rugăciunile de cerere, îndată’’

0
76

Copiii sunt o binecuvântare de la Bunul Dumnezeu, Creatorul, copiii sunt un dar prețios pentru familii, prin care Domnul își arată măreția și bunătatea față de oameni.

Unii oameni însă, nu sunt binecuvântați cu urmași „carne din carnea lor şi os din oasele lor”, iar alții sunt binecuvântați cu daruri divine, după mulți ani de așteptare. Aşa s-a întâmplat într-o familie care își dorea cu disperare un copil şi-l aşteptau în viaţa lor, aşa cum aşteaptă pământul ars de soare – ploaia – aşa cum aşteaptă ziua – soarele şi noaptea – luna.

Cei doi soţi își pierduseră răbdarea, începuseră să cârtească, să spună lui Dumnezeu că nu e un Dumnezeu drept, că nu e un Dumnezeu bun, fiindcă e neclinitit și insensibil la rugăciunile lor.

Și degeaba se rugau sa fie binecuvântați cu un copil, că Dumnezeu nu le împlinea cererea. Oare de ce nu ne împlinește Domnul, dorința arzătoare de a avea un copil, au început să se întrebe cei doi soți? Oare nu suntem încă pregățiți să fim părinți? Oare nu ne rugăm cum trebuie? Oare Îl supărăm pe Bunul Dumnezeu cu cârtirea noastră, cu nerăbdarea noastră? Oare ne-am dorit mult timp un copil, doar ca să fim și noi în rând cu cei din jurul nostru?

Și tot punându-și astfel de întrebări, au început să meargă tot mai des la Sfânta Biserică, au început să își ceară iertare pentru nerăbdarea lor, pentru tupeul cu care îl judecau pe Dumnezeu. Încet, încet au conștientizat că trebuie să accepte voia lui Dumnezeu, încet, încet au început să urce pe scara credinței și nădejdii, încet, încet l-au primit pe Hristos cu dragoste în inima lor.

Și după ce au început să se roage sincer și fierbinte lui Dumnezeu, după ce s-au lăsat în voia Lui, au fost binecuvântați cu un îngeraș de copil care le-a luminat casa și întreaga viață.

Apoi când s-au rugat din tot sufletul și cu credință să fie binecuvântați cu al doilea copil, cererea lor a fost ascultată de îndată de Dumnezeu – Creatorul.

Dacă Doamne ne-ar împlini toate rugăciunile de cerere, îndată,
Am crede cu nesimţire, că suntem dumnezei ce stăpânim lumea toată.
Şi am rămâne corigenţi la lecţia smereniei, credinţei şi răbdării,
La lecţia lăsării în voia lui Dumnezeu, la lecţia nădejdii şi acceptării
Judecăţii divine, la lecţia rugăciunii autentice, curate, sincere, de foc,
La lecţia rugăciunii puternice şi neîndoienice, ce mută şi munţii din loc.

Dacă Doamne ne-ar împlini toate rugăciunile de cerere, îndată,
Nu ne-am mai dori întâlnirea cu El, am avea uşa inimii ferecată
Cu lacăte groase, de mândrie, înălţare de sine, împietrire, nesimţire,
Cu lacăte groase de uitare, de nepăsare, de nerecunoştinţă şi neiubire.

Cristina Toma