Pictorul David Croitor: Eu sunt un povestitor pe pânză, țin un jurnal în culoare, un jurnal la vedere

0
840

autoportretLaura Matache

În vis nu faci pași mărunți, în vis zbori pentru că se deschid altfel de orizonturi. Nimic nu face un artist mai fericit decât momentul când creează, când își urmează propria cale. Atunci universul este de partea sa. Iar talentul crește, se dezvoltă pe măsură ce împărtășești creația oamenilor din jur, ei sunt cei care te inspiră și cei pe care-i inspiri la rândul tău. Dar pentru ca să te exprimi fără să te preocupe ceea ce cred ceilalți ai nevoie de o doză de curaj. E o modalitate prin care pasiunea se dezvoltă până când se cheamă pasiunea vieții tale. Doar așa succesul te așteaptă cu brațele deschise. Și asta înseamnă un destin măreț.

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

David Croitor este un artist cu totul deosebit, un autodidact, pictor independent ce nu întâmplător s-a născut și locuiește pe plaiurile Bucovinei. Căci casa este acolo unde îți este inima, spune o vorbă. Și inima este acolo unde te-ai născut. Iar dacă prinzi rădăcini într-un loc, drumul este fără întoarcere.

Inima pictorului David Croitor este în Bucovina, în casele vechi pe care le pictează în culori cu o căldură și o lumină aparte. Privesc tablourile și îmi pare că aud vorba dulce al locului, că miroase a fân proaspăt cosit sau a foc de sobă. Fiecare tablou este un permanent dor de acasă. Nu întâmplător am stat de vorbă în zi mare, mai precis de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, și spun cu mâna pe inimă că David Croitor e un vindecător de suflete prin frumos.

David Croitor

A debutat în 1986 şi de atunci numele îi este legat de numeroase expoziții personale și de grup, de asemenea, și de numeroase colecții particulare din țară și străinătate. Este membru al Asociaţiei scriitorilor şi artiştilor din ţara Dornelor, membru al Asociaţiei de artă „Nicolae Tonitza” Suceava, membru al Asociaţiei artiştilor plastici Mureş.

A obţinut numeroase premii din care amintesc – premiul pentru artă al Fundaţiei Culturale a Bucovinei 2008, premiul pentru pictură al ASA din ţara Dornelor 2008, premiul II la Salonul anual al artiştilor plastici amatori 2008. În 2012, în cadrul evenimentului “Anul 80 al Artelor Plastice Bucovinene”, aniversarea a opt decenii de la înfiinţarea la Cernăuţi, la data de 31 ianuarie 1932, a Societăţii Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina ce s-a desfășurat la Suceava, a primit premiul „Pictorul anului”.

paradisul-pierdut-david-croitor

Arta reflectă frumosul din viața noastră pentru că artistul caută și vede frumosul în tot ce-l înconjoară. Care sunt temele dumneavoastră preferate? Ce stil abordați?

Așa este, frumosul există în jurul nostru, uneori poate fi observat cu ușurință, dar de cele mai multe ori este ascuns. De aceea trebuie scos la „vedere”, trebuie decriptat, trebuie îndepărtat sterilul pentru a fi lăsat să strălucească… Sunt locuri în care numai artistul poate pătrunde, lui i s-a dat cheia, el poate deschide și scoate la suprafață poezia îmbrăcată în culoare, spre bucuria celorlalți.

Lucrez în general peisaje cu case abandonate, cu străzi părăsite, caut poezia ascunsă în ziduri vechi, încerc să rescriu poveștile de viață consumate. De-a lungul vremii, dincolo de pereții coșcoviți au fost bucurii, au fost drame, poate iubiri neștiute…

david croitor-balcic,casa cu nr31,toamna

În privința stilului, nu știu exact ce să spun, deoarece fără să-mi dau seama am ajuns să tratez un subiect într-o manieră proprie, care mă reprezintă, dar în mare aș putea spune, citând pe cineva, un bun prieten scriitor, că lucrările mele au o dominantă expresionistă. Dar un expresionism îmblânzit de culoare și mesaj.

Dumnezeu v-a înzestrat cu un talent minunat. Involuntar, creaţia unui artist este influenţată de viaţa, de sentimentele şi trăirile sale. Este cel ce observă fără oprire și se minunează în fiecare clipă în fața naturii în toate formele ei. Aveți nevoie de liniște pentru a crea? Care sunt condițiile de lucru?

Da, îi sunt pe deplin recunoscător Bunului Dumnezeu pentru harul acesta. Eu nu am niciun merit, de aceea nici nu mă laud cu asta. Am doar datoria de a sluji frumosul pentru bucuria semenilor mei. Sunt și eu, la rându-mi, răsplătit prin bucuria celorlalți. Este adevărat că trăiesc fiecare zi ca pe o minune și nu mi se pare banal faptul că soarele îmi intră pe fereastră, că pot respira, că mă pot bucura și mai ales că pot lucra cu pasiune. Toate acestea le primesc, din mâna Creatorului.

577684_4184564192427_1141242502_n

Natura este creația desăvârșită (sună pleonastic, pentru că tot ceea ce a făcut EL este perfect) a lui Dumnezeu, este în continuă transformare și dacă nu ar interveni, din păcate, omul ar fi din ce în ce mai frumoasă. Da, am nevoie de liniște, o liniște interioară, o stare de pace, o stare de iubire față de toți oamenii. Nu pot lucra atunci când sunt într-o stare de conflict. Am atelierul meu, amenajat acasă, am toate condițiile favorabile lucrului, am înțelegerea și sprijinul soției mele.

Unele probleme de sănătate mă mai împiedică uneori, dar și pe acestea le iau tot ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu, în sensul că nu mă lasă să fiu îngâmfat sau să cred că sunt cineva.

381529_4160483270419_1347415155_n

Mass-media promovează tot mai mult kitsch-ul la nivel de artă și din această cauză publicul o percepe greșit. Cultura și arta nu fac rating. Un artist talentat știe să se adapteze și să se reinventeze zilnic. Cum faceți să supraviețuiți ca artist?

Fiecare artist simte nevoia unei creșteri, a unei maturizări și aceasta din dorința de a putea spune mai mult și mai convingător prin mijloacele specifice unui limbaj bine însușit. Există nevoia unui acordaj fin la realitățile cotidiene. Dar asta nu înseamnă compromis.

Supraviețuiesc ca artist, tocmai prin faptul că nu caut succesul imediat, deși acesta a venit într-un fel, nu încerc experimente inutile, doar de dragul de a fi neapărat unic, dar mai ales țin cont de oamenii printre care trăiesc, îi iubesc, mă identific cu ei, problemele lor sunt și ale mele, povestea lor este și povestea mea…

David Croitor - Portret de Batran

Eu sunt un povestitor pe pânză, țin un jurnal în culoare, un jurnal la vedere.

Românul s-a îndepărtat ușor de artă din cauza condițiilor sociale și economice. Din păcate, din ce în ce mai mulți oameni nu au educația necesară pentru a aprecia și cumpăra obiecte de artă autentice. Se poate trăi din pictură în România? Se poate transforma arta din pasiune în existență?

Cred, mai degrabă, că oamenii din România, majoritatea, din păcate, s-au îndepărtat de artă, nu atât din cauza stării economice precare, ci mai mult din cauza lipsei de educație. Ei, din nefericire, nu pot privi în profunzime o lucrare ci rămân doar la suprafață, acolo unde lucrurile par la fel, nu găsesc mari deosebiri între un „print” și o lucrare autentică. Nu știu dacă se poate trăi în România din pictură, mă refer în general.

un loc linistit

Pot spune despre mine că da, pot trăi din arta mea, fără nicio constrângere. Însă trebuie să amintesc că am în spate aproape patruzeci de ani de muncă, de căutări, de dezamăgiri, de renunțări, de succese uneori. Ceea ce fac eu este căutat mai ales în străinătate, de către românii plecați definitiv prin Europa, SUA, Canada, dar și în țară, mai ales în București.

Orice pasiune, cred că se poate transforma în existență, atunci când nu urmărești acest lucru. De pildă, dacă cineva face o lucrare și are în minte prețul ei, atunci nu va avea succes. În fața oamenilor, în special a cumpărătorului, trebuie să te prezinți sincer, fără ifose și fără dorința de a-i „vorbi” de sus. Trebuie să rezonezi cu omul, să vii cu un răspuns la întrebările sale, poate nepuse încă, dar latente în interiorul său…

Tabloul prezintă pictorul și nu invers. Ce simțiți în momentul în care vi se cumpără un tablou?

Da, așa este, orice tablou sau lucrare trebuie să prezinte autorul, în speță pictorul. Pictorul trebuie să „apară” la urmă, discret, să tacă dacă poate, să nu dea năvală în propria-i lucrare, să lase lucrarea să vorbească. Privitorul va citi în propria-i cheie ceea ce dorește, se va regăsi sau nu în imaginea privită, își va construi propria lume de care are nevoie.

315988_4194230794086_270038798_n

Când mi se cumpără un tablou trăiesc o stare de satisfacție, acea stare de „datorie împlinită”, dar în aceeași măsură trăiesc și o stare de tristețe, este sentimentul acela de despărțire, de rupere. Dar îmi asum asta, împărțirea bucuriei aduce și mai multă bucurie. Este paradoxul artistului.

Pictura dumneavoastră este un tezaur. Păstrează intact trecutul pentru viitor și nu e puțin lucru. Există în tablourile dumneavoastră o atmosferă aparte, o bucurie și o armonie a culorilor. La ce vârstă ați început să pictați? Cum a început totul?

Am început să desenez din întâmplare pe la 4-5 ani, apoi am continuat la școală, unde am fost imediat remarcat, dar și încurajat. Desenam pentru că așa simțeam, nu prea realizam ce se întâmplă. Mai târziu, la liceu, citind multă literatură despre artă și artiști, mi-am spus în secret că voi fi pictor.

David Croitor - Iarna in Bucuresti - inserare

Nu spuneam asta public, pentru că realizam că nu aș fi fost înțeles. Am început să lucrez în ulei cam de la vârsta de 15 ani, apoi am continuat, am citit, m-am documentat, am frecventat ateliere etc. A urmat facultatea la București în timpul căreia am lucrat foarte mult, poate 4-500 de lucrări. Mai târziu, mi-am vândut casa pentru a-mi face una mai mică, dar cu atelier. De circa 8-10 ani, trăiesc exclusiv din pictură.

Credeți că talentul se moștenește sau este un dar de la Dumnezeu?

Da, categoric, talentul este darul lui Dumnezeu. Îi mulțumesc pentru asta!

Ce influență are credința în viața dumneavoastră? Există o rugăciune aproape de suflet?

Cred în Dumnezeu cu toată ființa mea, cred la modul simplu, cu o credință de copil, fără dogme și teologii complicate. Nu văd sensul vieții mele fără Dumnezeu. Rugăciunea mea este mai mult o rugăciune de mulțumire, nu-i cer prea multe pentru că deja mi-a dat. Uneori, îi cer sănătate, iertare și liniște sufletească.

David Croitor - Doua scaune

Cine a avut rolul principal în evoluția dumneavoastră? Există un pictor sau, poate, pictori preferați care v-au marcat?

De-a lungul timpului am realizat că foarte mulți pictori vechi m-au influențat, atât prin stilul lor, cât și prin viața lor. Am vrut să fiu, la 20 de ani, Delacroix, la 30, Van Gogh, la 40, Pissarro… acum vreau doar să pictez pur și simplu. Totuși, Pissarro rămâne pictorul meu de suflet.

Puteți rezuma într-un singur cuvânt pictura?

Bucurie.

62633_4148954462206_2132802687_n

Prezentul e în culori frumoase. Aveți planuri?

Planuri? Da, ca orice om, doar că sunt conștient că Dumnezeu organizează totul, eu rămânând muncitorul fericit. În iunie, poate voi expune la Oradea, apoi la Vatra Dornei, unde nu am expus de peste trei ani…

Când îți este menit să întâlnești un om, se spune că acel om este important pentru tine pentru că ai ceva de învățat și el te va ajuta. Fiecare om este o poveste din care înveți, care te îmbogățește. Am învățat două lucruri prețioase de la pictorul David Croitor, pentru care-i mulțumesc din suflet. Trecutul stă atât la baza prezentului, cât și a viitorului, iar în trecut găsești toate răspunsurile. Dacă îți continui calea, îți urmărești destinul.

burlan

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ