Piatra preț‏ioasă

0
21

Veni un călugăr din pustie printre oameni și aduse cu el o legătură. Era un diamant învelit într-o frunză veștedă de smochin.

Și ‏ținea călugărul legătura în mână, iar cu glas tremurând povestea despre diamantul găsit, din frunza veștedă de smochin:

– Când o parte a acestei pietre se întoarce către făpturi și lucruri, toate făpturile și lucrurile de pe pământ strălucesc cu o frumuseț‏e care întrece toate năzuinț‏ele și visele lor.

– Arată-ne-o! strigară oamenii.

Însă călugărul, ca și cum nu i-ar fi auzit, povestea mai departe:

– Când cealaltă parte se întoarce către morminte, ele se deschid, și mor‏ții se arată vii ca și cei vii.

– Arată-ne-o! strigară cu mai multă putere oamenii.

Însă călugărul, ca și cum nu ar fi auzit, povestea mai departe:

– Când a treia parte a acestei pietre se întoarce către lumea duhovnicească, atâta lumină strălucește din această piatră, încât și Soarele, și stelele, și toate lucrurile cele de jos și cele de sus pier ca într-un potop, din pricina acelei lumini.

– Ah, arată-ne-o! strigară puternic și mânios oamenii. Iar călugărul le spuse:

– Nu pot să v-o arăt. Deoarece nu poate fi scoasă din această frunză veștedă de smochin, până ce aceasta nu se va rupe.

Râseră oamenii în hohote și strigară:

– Păi această frunză este și așa uscată, și chiar să nu fie, nu pre‏țuiește nimic faț‏ă de lucrul de preț‏ pe care-l poartă într-însa.

Călugărul deveni grav și, cu glas tremurător, le răspunse:

– Domniile voastre spuneț‏i că această frunză veștedă de smochin nu pre‏țuiește nimic; iar eu vă spun că ea preț‏uiește tot atât cât și trupul vostru fa‏ță de piatra de mare preț‏ care se ascunde într-însul.

Și, dintr-o dată, călugărul rupse frunza cea veștedă de smochin și le arătă piatra de mare pre‏ț.

Și toate gurile amuț‏iră pentru multă, multă vreme. Și to‏ți ochii văzură și se încredin‏țară că povestea călugărului a fost adevăr, ba și mai mult decât adevăr, deoarece a fost și desfătare.

Iar când se despărț‏iră, fiecare simț‏ea că poartă în sine acea piatră minunată de mare preț‏ pe care călugărul o găsise în pustie. Și erau bucuroși.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009