Pianista Adelina Suvergel: Este nevoie de o nouă generație de pianiști în România

0
67

La doar 26 de ani, pianista Adelina Suvergel are în palmares peste 45 de recitaluri de clasă, 15 recitaluri de pian solo, concerte pentru pian și orchestră susținute cu orchestre de studenți, dar și cu orchestre filarmonice, concerte cu scop caritabil, concursuri naționale și internaționale pentru pian, festivaluri de muzică de cameră, fiind și director de comisii în festivaluri de pian.

AdelinaArtista timișoreancă este convinsă că România are nevoie de o generație nouă de pianiști, recomandați doar de propriile performanțe profesionale. Într-un interviu acordat AGERPRES, tânăra pianistă vorbește despre faptul că în România nu există un manual de pian, cu caracter unitar, dar și despre ambiția ei de a rămâne în țară pentru a revoluționa sistemul.

– La doar 26 de ani aveți un palmares foarte bogat, munciți pe mai multe fronturi, sunteți doctorand în ultimul an la Facultatea de Arte ‘George Enescu’ din Iași. Ce proiecte aveți în plan?

– Acum sunt implicată în Proiectul Național ‘Vreau și eu să cânt la pian’, care se va desfășura în toate orașele din România. Este vorba despre un manual care va ieși pe piață în patru volume, fiecare destinat unui anumit grad de dificultate: începători, intermediari, avansați și ediția specială pentru preșcolari și conține atât informații teoretice, cât și partituri și este însoțit de un CD audio. Odată cu manualul lansez și volumul ‘Pianul de la Bach la Bartok’ pentru nivel de facultate.

– Cum au lucrat până acum elevii, studenții și profesorii, dacă nu a existat un manual unitar de pian?

– Inițiativa de a scoate acest manual îmi aparține și totul a plecat de la dorința de a-mi ușura munca de profesor, pentru că eu, ca dascăl, nu am un manual la dispoziție și întotdeauna trebuia să am cu mine diverse Metode de pian și partituri, pentru fiecare categorie de elevi.

La școlile populare de artă, spre exemplu, ora de curs durează 50 de minute pe săptămână pentru fiecare copil și este prea puțin ca să faci și repertoriu, să-l scoți pe scenă, să dea recitaluri, să se vadă și un progres și să te asiguri că cunoaște foarte bine și partea teoretică a muzicii, nu doar cea practică pe care o exersăm la oră. De aceea am creat ceva care să mă ajute. Nu s-a gândit nimeni să structureze informația într-un mod logic. Metodele deja existente conțin piese și noțiuni care se leagă foarte greu și trebuie un an ca să înveți toate notele, și în cheia Sol și în cheia Fa, ceea ce înseamnă foarte mult.

Prin aceste manuale am vrut neapărat să realizez o revoluționare a sistemului de învățământ. Manualele pe care le avem sunt foarte vechi, metodele de lucru sunt și mai vechi. Trebuie să ajutăm copiii să nu-și piardă interesul pentru muzică, pentru că dacă durează foarte mult să învețe ceva sau e prea greu, își pierd interesul.

– Cum ați început dumneavoastră să deveniți pianistă?

– În ziua în care am venit pe lume, medicul cu care m-a născut mama i-a propus tatălui meu, care este violonist, să-i vândă pianul. Așa că, am crescut cu pianul în casă, dar nu m-am apropiat de el până pe la 8 ani, când părinții s-au și hotărât să-l vândă. Când pasiunea pentru pian s-a trezit în mine, tata a început să-l acordeze și a remarcat că ceea ce cânta el la vioară, eu executam exact la pian. Am luat ore un an și am dat examenul de admitere în clasa a V-a la Liceul de Muzică ‘Ion Vidu’ din Timișoara, apoi am urmat Facultatea de Muzică și acum sunt la doctorat.

– Este mai ușor să înveți pianul când ești mai mic, sau când ești mai mare, pentru că înțelegi mai bine?

– Poți înțelege mai bine când ești mai mare, dar dacă ai o bază stabilită de mic copil, îți este mult mai ușor. Cel mai greu este să studiezi zilnic, de la un an la altul programul devine tot mai greu și ca să faci față trebuie să studiezi tot mai mult.

Și la pianiști este ca și la sportivi; trebuie să se dezvolte anumite grupe de mușchi, trebuie folosiți și încălziți zilnic acei mușchi și tendoane. A cânta la pian nu înseamnă doar folosirea degetelor; este implicat brațul și antebrațul și sistemul din spate, de unde vine relaxarea.

– Într-o profesie ce pare ‘boemă’, cum lucrează un pianist pentru a atinge performanța?

– Trebuie să fii o persoană extrem de ordonată în muncă, pentru ca să dezvolți o carieră. Trebuie să știi ce faci în fiecare zi: ce am de făcut astăzi nu contramandez, iar ceea ce am de făcut mâine nu amân. Trebuie să găsim metodele cele mai rapide și eficiente. A cânta la pian nu înseamnă doar să dai din degete, ci sunt necesare mult mai multe informații, cum să procedăm pentru ca mâna că curgă fluent, să nu se oprească.

– Cum le sunt transmise aceste informații elevilor?

– Sunt foarte multe informații, care de multe ori nu se dau, nu se transmit corect mai departe. La pian, toată lumea îți zice cum să ții mâna, dar nu ți se spune ce ar trebui să simți cu fiecare deget ca să știi că este corect, cum ar trebui să-ți simți tu mușchii, degetele, în legătură cu pianul. Este mult mai mult decât a atinge clapele pianului și de a obține sunetul.

Am fost și eu director în comisii la diverse concursuri și am auzit spunându-se: ‘sunetul diferă’ de la un concurent la altul. De aceea, eu sunt dispusă să dau metoda mea mai departe, nu să o țin pentru mine. Sunt carențe care vor afecta mai târziu învățământul vocațional și tocmai de aceea trebuie să reacționăm înainte de a se întâmpla ceva grav. Sunetul diferă de la un pianist la altul pentru că unii își folosesc doar greutatea degetului, alții și pe cea a brațului, iar alții sunt învățați cum să controleze o clapă. Un profesor nu te poate învăța ce trebuie să simți când atingi clapele, dar poate să te îndrume și să-ți explice din propriile senzații ce ar trebui să simți și tu și ce ar trebui să faci, cum ar trebui să studiezi ca să ajungi să simți și tu la fel.

– Dumneavoastră ați reușit să realizați acest transfer de informație senzorială?

– Cu toți elevii mei încerc să fac asta. De aceea am și avut rezultate remarcabile într-un timp foarte scurt. Se spune că fiecare profesor are tehnica lui, dar asta nu ar trebui să se întâmple. Există o singură tehnică pentru a putea ajunge să cânți la pian, dar există o mie de pretenții.

– Ați ajuns deja la doctorat, ceea ce presupune și muncă de cercetare. Ce se poate cerceta în muzică?

– Eu sunt pe doctorat profesional, ceea ce înseamnă că trebuie să am un cuvânt de spus, să aduc ceva original pentru interpretarea unor lucrări. Eu nu caut piese care se cântă la pian, ci cum se cântă anumite piese pentru pian. Pentru asta trebuie făcută atât cercetare, cât și aport personal, prin concerte. Fiecare referat este însoțit de un recital, la noi, care trebuie imprimat audio sau video.

– Poate pianistul să redea o piesă mai cuceritor decât a conceput creația compozitorul?

– Da. Munca de cercetare ne ajută în primul rând pentru a descifra partiturile în totalitate — să citim atât notele, frazarea, nuanțele și să citim printre rânduri. Există anumite indicații și anumite semne de agogică (ritmică, n.r.) muzicală care ne explică foarte clar cum trebuie cântată piesa respectivă. Dacă știm să citim aceste informații, o să știm și să cântăm. Dacă știm stilistică, o să știm că fiecare compozitor are o amprentă personală, fiecare a compus într-un stil diferit și a cântat într-un stil diferit. Noi trebuie să ajungem la esența lucrurilor și să știm cum a cântat, spre exemplu, Brahms, atunci, și cum s-ar putea cânta azi, fără să afectăm sau să degradăm aceste interpretări. Noi trebuie să dăm informația cât mai concretă și adevărată mai departe.

Pentru asta trebuie să știm foarte multe lucruri — elemente din viața compozitorului, pe ce s-a axat, ce mijloace de expresie existau atunci, ce instrumente, cum sunau ele, de multe ori trebuie să suplinim niște sonorități pentru niște instrumente care nu mai există.

– Vă gândiți să plecați din țară și să vă dezvoltați o carieră?

– Vreau să rămân cadru didactic, pentru că am început o revoluție în acest domeniu și vreau să o duc până la capăt. Asta mă ține profesoară, în continuare, pentru că am început niște lucruri pe care alții nu le fac și vreau să le duc la bun sfârșit, să avem o generație nouă de pianiști, care să aibă un cuvânt de spus mai departe. O generație nouă de pianiști înseamnă de la tehnica perfectă la altă mentalitate, să știm că atunci când se cântă la pian nu este neapărat nevoie să facem diferență între instituții, între copiii care vin să cânte la pian — că este de la liceu de muzică, de la școala de arte de la facultate sau că face cu un profesor în particular.

Am fost două ediții director artistic la un concurs internațional de interpretare care s-a născut din ideea de a face un concurs pentru cei care studiază muzică de hobby. Am fost foarte plăcut impresionați, pentru că cei care studiază muzică de hobby au fost cu mult mai pregătiți decât cei profesioniști, veniți de la liceele de muzică. Asta m-a făcut să cred că avem nevoie de o nouă generație de pianiști și de oameni, în care să nu se mai facă aceste diferențe între instituții, ci să se vadă produsul final, care trebuie să conteze. Încă vreau să dau o șansă acestei țări și cred că avem nevoie de oameni tineri cu inițiativă, care să facă ceva.

Deocamdată, proiectul ‘Vreau și eu să cânt la pian’ a fost foarte bine primit peste tot; este foarte important să avem aici oameni care speră și sunt pozitivi și vor să dea ceva mai departe, pentru că să distrugi ceva este foarte ușor, dar să construiești ceva este infernal de greu azi. Nu renunț, pentru că peste doi, trei ani ne vom da seama că niciodată nu am avut un manual de pian în România după care să învețe generații. Trebuie să schimbăm puțin macazul pentru că trăim niște vremuri care ne obligă să ne mișcăm repede și să fim eficienți dacă vrem să facem ceva. Acum trebuie să se delimiteze foarte clar cine poate de cine nu poate, iar pentru diferențiere avem nevoie de oameni foarte bine pregătiți și vreau să ajut la pregătirea lor.

Sursa: Agerpres

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ