Pescarul

0
25

(1944)

Tu, care treci pe cale, cinsteşte-acest mormânt.
Sub piatra albă zace Kleon, pescar din Creta.
Un dor ascuns îl duse de tânăr sub pământ,
Când se topea zăpada pe muntele Hymetta.

El a iubit pe Klytis, cea iscusită-n mers,
Cu ochi adânci ca marea ce-mbrăţişează Creta.
El a iubit pe Klytis, fecioara dulce-n viers,
Cu trupul alb ca neaua din muntele Hymetta.

Tu, care treci pe cale, cinsteşte-acest mormânt.
Nebun de dor se stinse Kleon, pescar din Creta.
Când Eros îl atinse cu focul lui cel sfânt,
El se topi ca neaua, pe muntele Hymetta.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia