Perfidia mâniei: Îl poate „molipsi” pe partener

0
33

Perfidia mâniei mai constă şi în aceea că ea nici pe departe nu se manifestă totdeauna imediat. Irascibilitatea unuia dintre soţi îl poate „molipsi” foarte bine şi pe celălalt, care iniţial era mai liniştit şi echilibrat.

Aşa are loc contaminarea funcţională. Cum arată asta în practică? Doi oameni, dintre care unul a crescut într-o familie unde domnea o atmosferă nervoasă, instabilă, încep să trăiască împreună.

Cu timpul, el începe să îşi permită să-şi demonstreze enervarea, încercând să rezolve cu ajutorul ei anumite probleme proprii. Enervarea se transformă în argumentul principal în dispută.

Celălalt soţ, om mai echilibrat, la început doar observă ceea ce se petrece, străduindu-se să evite pe viitor conflictele şi neacceptând acele „reguli ale jocului” care îi sunt impuse.

Totuşi, trebuie avut în vedere că o asemenea situaţie nu poate continua la nesfârşit. La un moment dat, legat în general de solicitări ale vieţii, de orice stres de durată, şi el începe să ridice vocea.

La început, acest comportament îl miră şi pe el, însă, dându-şi seama pe neaşteptate că mânia are câteodată efect, o include tot mai frecvent în repertoriul său. Astfel, sunt supuse contaminării de mânie noi laturi ale vieţii de familie.

Trebuie înţeles că relaţiile conjugale sunt mult mai semnificative aici decât relaţiile dintre părinţi şi copii, fiindcă în ele este vorba de interacţiunea dintre egali – şi cum poate fi socotit partener egal cel ce tot timpul izbucneşte în ţipete? Doar dacă şi al doilea partener este „molipsit” de mânie.

Relaţiile familiale tind spre homeostazie. Dacă unul dintre soţi se mânie, iar celălalt nu, ori cel care e mai mânios se va linişti cu timpul, ori cel de-al doilea va urma exemplului său: altfel, relaţia se destramă, fiindcă sunt oameni la care nu poţi ţipa nepedepsit.

„Enervarea”, Ecaterina Burmistrova. Traducător: Adrian Tănăsescu-Vlas. Bucureşti: Editura Sophia, 2017

 

Banner 2 la suta