Perele. Știați că…

0
70

PYRUS COMMUNIS L. (FAM. ROSACEAE)

Pere…Având ca origine Părul sălbatic, Părul de cultură are o veche istorie, fiind cultivat în special în Asia Centrală din vremuri străvechi?

S-a răspândit treptat spre vest, iar în Evul Mediu era deja prezent şi în Europa. Deşi înrudit cu Mărul, digestibilitatea şi valoarea terapeutică a perelor este mai redusă.

…Infuzia din flori are proprietăţi antiinflamatorii recomandate de asemenea în cistite?

Perele conţin, în funcţie de soi, între 82-85% apă, hidraţi de carbon (zaharuri —- n.n.) 10-13%, protide 0,5%, dintre zaharuri — în special levuloză (8%), celuloză, pectine, tanin, săruri de Ca, Na, K, Fe, P şi cantităţi mai mici de S, Cl, Zn, Fe, Cu, Mn, I, As.

Conţinutul în vitamine este redus: cca 5 mg% vitamina C, vitamina A 50 mg%, vitamina B2 70 mg%, vitamina B6 0,25 mg% şi vitamina PP în cantităţi reduse.

Recomandări terapeutice

Acţiunea laxativă, similară cu cea a merelor cu coajă, este marcantă.

La fel ca şi merele, perele au acţiune diuretică şi urolitică, împiedicând depunerea uraţilor şi favorizând eliminarea lor. Pe această acţiune se bazează recomandarea curelor de pere în afecţiuni urinare, în litiaza urinară, precum şi în reumatism, gută şi artritism. Tot datorită acţiunii diuretice, perele au acţiune depurativă, iar conţinutul ridicat în levuloză le recomandă şi diabeticilor.

Atât scoarţa Părului cât şi frunzele şi florile sunt utilizate în medicina empirică.

Astfel, scoarţa are proprietăţi astringente, antidiareice (datorită taninurilor) şi febrifuge. Substanţele active pe care le conţine scoarţa au acţiune hemostatică locală, datorită tot taninurilor care precipită proteineie, contractă capilarele şi diminuează secreţiile.

Frunzele, în special cele ale Părului sălbatic, au proprietăţi antiseptice în cazul căilor urinare, similare cu cele ale Merişorului (Vaccinium vitis-idaea), fiind recomandate sub formă de infuzie în cistite, prostatită, infecţii urinare.

Consumate ca atare (mai puţin recomandate însă celor cu digestia dificilă, cu tractul digestiv iritat, cu hemoroizi, din cauza celulelor pietroase sau sclereidelor din pulpă).

Suc, 2—3 pahare pe zi, înainte de mese.

Decoct din 40-50 g pere uscate („poame”) la un litru de apă.

Cidrul de pere are acţiune diuretică şi uşor laxativă.

Observaţie. Frunzele de Păr, pe lângă taninuri, conţin arbutozid, la fel ca frunzele de Merişor.

Ele au proprietăţi diuretice, dezinfectante, antiinflamatore, uşor sedative, favorizând dizolvarea calculilor renali. Prin creşterea diurezei, urina devine clară, iar micţiunile frecvente în prostatite se diminuează.

Frunzele de Păr sunt indicate ca adjuvant în cistite, în litiaza renală şi în general în afecţiunile renale, vezicale şi ale prostatei.

Se utilizează sub formă de infuzie preparată din 100 g frunze proaspete sau 25 g frunze uscate la 1 litru de apă. Infuzia astfel obţinută se bea în cursul unei zile.

În trecut, în medicina tradiţională, scoarţa de Păr era recomandată pentru proprietăţile ei astringente şi febrifuge.

 

”Pledoarie pentru  viață lungă”, Ovidiu Bojor

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ